Bunica Joanei si a Catarinei isi privea nepoatele cu nespusa dragoste, in timp ce noi admiram tabloul pictat cu duiosie de Catarina, infatisand o doamna frumoasa si distinsa ce-si purta cu multa eleganta cei nouazeci de ani. Stransi in jurul unei masute pe care cescutele goale se insirau cuminti, in asteptarea licorii fermecate, ascultam povesti de demult, priveam fotografii stranse intr-o viata si mai tresaream cand vreun pescarus tulburat se izbea de geamuri inselatoare. ''Ceaiul este gata!'' - cuvintele magice care au precedat intalnirea cu un ceai savuros, cu nume de fata: Lúcia-lima. Zambesc acum, la gandul unei alte intalniri frumoase, cu o doamna incantatoare purtand acelasi nume si pe care o salut din toata tiroida (stie ea de ce :)))
Ca de obicei, nu am permis niciunui indulcitor sa-mi strice placerea si am purces la indeplinirea primei etape: adulmecarea. Ceva nou mi-a gadilat placut narile: un miros puternic de lamaie m-a lovit primul, lasandu-ma apoi sa descopar arome necunoscute, care ba pareau menta, ba tei, pentru ca, la final, sa nu mai semene cu nimic. A urmat, previzibil, intrebarea: ''O que é isso??'' Am primit numele de fata drept raspuns si am trecut, multumita, la cea de-a doua etapa: prima sorbitura (nezgomotoasa, evident!). Aceeasi lamaie, urmata de menta si tei si de impresia ca acel amestec este cu totul nou. Ultima etapa a constat intr-un fel de aprofundare a gustului: am incuiat Lúcia-lima in cutiuta rezervata aromelor noi si de neuitat, punandu-i etichetele ''Peniche'' si ''fericire''. Am revenit apoi la ritualul meu, limitandu-ma la repetarea obsesiva a primelor doua etape, fara a mai participa la discutiile din jur. Am intervenit doar pentru a mai cere o portie si a le spune celorlalti cat de mult imi place. Drept rasplata, am primit frunze uscate de Lúcia-lima si un zambet frumos din partea bunicii. I-am zambit complice inapoi; descoperisem secretul si aveam sa il port cu mine.
Aceasta a fost intalnirea mea cu Lúcia-lima. Un ceai fabulos, care se recompune pe masura ce il bei. Un ceai inselator, pe care ai impresia ca il cunosti dintotdeauna si care te surprinde cu ceva nou la fiecare degustare. Un ceai a carui culoare e vie si imbietoare. Un ceai care pentru mine va insemna intotdeauna Peniche si tabloul bunicii Catarinei.
ah, ce frumos...
RăspundețiȘtergereImm, parca simt o aroma de lamaie :-)
RăspundețiȘtergere@ Zazuza
RăspundețiȘtergerein realitate a fost cu mult mai frumos...mai ales ca am impartasit aceasta bucurie cu persoana aceea speciala, care se intrezareste uneori dintre randuri ;-))
@ Lady Yo
nu e lamaieeeee!!! :-))
pacat ca mi-am lasat frunzele uscate in Portugalia, ca va invitam la un ceai :-))
ah, pe caldura asta ar fi fost o incantare... mai ales la cum l-ai descris...
RăspundețiȘtergerecu o limonada ai incercat sa te racoresti? :-))
RăspundețiȘtergerestai, ca am ceva pentru tine ;-) sa fii pe faza in cateva minute!!!
Ti le-ai lasat in Portugalia? De ce? Mai aveai si tu din cand in cand posibilitatea sa bei un ceai cu ochii inchisi si sa uiti de realitatea inconjuratoare.
RăspundețiȘtergere@ Lady Io
RăspundețiȘtergeresincera sa fiu, m-am gandit ca voi avea probleme la aeroport cu frunzele alea!!! :-))
eh, le puneai in bagajul de cala... si de racorit, in lipsa de ceai, m-am racorit cu un "Radler" pe model austriac: intr-un pahar maaaaaare se pun cantitati egale (jumi/juma) de bere si sevenup (sau sprite, sau fanta lemon, dupa preferinte...). originalul e cu Almdudler (o chestie facuta pe baza de niste ierburi), da' nah, ne adaptam :))... asa nici nu ne pilim stand in soare... si traducand despre Säbelschnäbler :))!
RăspundețiȘtergere@ tiroida issues: du-te la doctor urgentissim! am o prietena care a patimit rau de tot, pana a facut operatie... si are doar vreo 23 de ani... acum e bine insa!
RăspundețiȘtergere@ Zazuza
RăspundețiȘtergeremultumesc mult de sfat!mi s-a tinut morala si pe mail, asa ca am sa merg saptamana viitoare la medic, sa vad daca se mai poate face ceva :)))
cat despre frunzele mele de ceai, m-am gandit la bagajul de cala...insa nu am vrut sa risc sa raman fara ele!! :)) daca pierderea catorva haine si sticle de vin nu ar reprezenta o mare tragedie, ratacirea pretioaselor frunze m-ar da cu totul peste cap :))
@Zazuza
RăspundețiȘtergereIntr-o vreme sa gasea la Carrefour o bere frantuzeasca, tot cu suc de lamaie, extraordinar de buna. Avea 1% alcool si era extrem de racoritoare si buna.
Cred ca ce spui e ceva asemanator.
@Sonho
Si ti se va mai tine, daca nu esit cuminte :-))
offf abia acum mi-am aruncat tiroida pe salutarile tale! credeam ca e un articol stiintific despre lamaita, dar cand colo era ceva subiectiv!
RăspundețiȘtergere:)
@zazuza, si eu o cert sa se duca repede la tiroidolog ca nu e de gluma! eu am fost si uitati-va ce mare m-am facut! :)
haha, articol stiintific despre lamaita!!! :))
RăspundețiȘtergeream uitat sa precizez ca ma lovise dorul de peniche si de ocean si trebuia sa ma racoresc cumva ;))
cat despre tiroidolog...deja sunteti trei impotriva mea!!!va trebui sa cedez :)))
RăspundețiȘtergere