vineri, 17 iulie 2009

Jorge Palma...de novo



Mi-am inceput ziua cu Jorge Palma si cu dorul de Portugalia, care s-a intors pentru a ma rascoli si in aceasta dimineata...

Poezie pura si acorduri de pian...si lacrimi neascultatoare care nu-mi dau pace...

6 comentarii:

  1. Cunosc atat de bine acest dor rascolitor!!! Plang si eu, alaturi de tine... :( De ce oare ne-a vrajit asa de mult Portugalia? Eu cred ca are ceva, un fel de vraja care ii inlantuieste pe toti cei ce merg acolo, indiferent de nationalitate... Am cunoscut multe persoane care au ramas fascinate de Portugalia si cu dorinta reintoarcerii...

    RăspundețiȘtergere
  2. @ soleluna

    iti multumesc, Adriana :))

    nu-mi imaginam ca sunt atatea persoane atinse de aceasta vraja...

    insa, in momentul in care am inceput sa dau viata amintirilor mele din Portugalia, insirandu-le frumos pe blog, impinsa de la spate de o prietena draga (careia ii multumesc din nou - daca citeste cumva aceste randuri!!), am descoperit ca locul acesta fermecat a dat nastere si altor dependente :))

    RăspundețiȘtergere
  3. imaginati-va ca eu intr-o vreme eram geloasa pe cei care iubeau POrtugalia, de parca ar fi fost numai a mea! din fericire am depasit faza de posesiune si acum inteleg si incerc sa-i ajut pe cei care vor o feliuta din tara asta :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @ coryamor

    feliuta?!cine crezi tu ca se multumeste doar cu o feliuta?! :))

    eu vreau sa fie TOATA a mea!! ;))

    si pe mine m-au incercat sentimentele acelea la inceput! plus impulsul copilaresco-prostesc de a-i lua la bataie pe toti cei care locuiesc acolo :)) de fapt, si acum ma mai uit uneori pe strada si tip la sarmanul A.: ''Ei de ce pot ramane aici si eu nu??!!''

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Lady Io

    si eu care credeam ca se intelege ce am vrut sa scriu acolo :))

    RăspundețiȘtergere