Nêsperas - o descoperire dulce-acrisoara

Poate va intrebati ce mananca micutul protagonist din filmuletul de mai sus...si cu atata nesat, evident! Haideti sa va spun (desi poate v-ati dat seama, dupa titlul postarii): nêspera, un fruct de vis! Si o spun cu mana pe inima, parole d'honneur!
L-am descoperit in gradina fermecata din Ericeira, acolo unde, printre tufe de trandafiri, cactusi uriasi, palmieri, lamai si chiar si nuci, se ascunde pomul datator de nêsperas...si, precum micutul animal, nu ma mai puteam opri din mancat!
A fost dragoste la prima inghititura...insa o dragoste din aceea nebuna, care te ia pe sus din prima clipa, te zgaltaie bine, tinandu-te o buna bucata de timp suspendat printre norisori rozalii, pentru a te scutura bine din nou...
Nu m-am dat niciodata in vant dupa fructele dulci, lesinacioase...in schimb, visinele, corcodusele parguite, prunele si piersicile aproape necoapte, murele si ele un pic rosiatice, afinele de pe Ciucas, orice soi de citrice si zmeura rozalie din gradina bunicii vor ramane intotdeauna prilej de mari bucurii gustative...
Nêspera ramane insa, in memoria papilelor mele gustative, drept cea mai mare bucurie si cea mai frumoasa descoperire dulce-acrisoara...As vrea sa ii pot descrie cumva gustul, insa nu stiu de unde sa incep: nespra este para, piersica, gutuie, caisa, corcodusa, cate un pic din toate, insa atat de diferita de orice fruct savurat pana acum...dulce atat cat sa imbie, acrisoara atat cat sa te tina departe, salbatica si calda totodata, nêspera ascunde in miezul ei ispititor intreaga Portugalie...