La un ceai deasupra norilor

Calatoria mi-a parut lunga, dar am putut zbura, lucru care ma binedispune de fiecare data...tovarasi de drum mi-au fost cele mai frumoase povestiri ale lui Hesse si cantecele lui Jorge Palma...
Poate va intrebati de ce am ales-o pe Annett Louisan pentru aceasta postare...raspunsul e simplu: pentru ca am poposit in München pret de aproape doua ore si mi-am amintit cat de mult imi place Germania (chiar si asa, vazuta doar din avion si prin nebunia foarte ordonata din aeroport)...si pentru ca am apelat, ca de fiecare data, la compania nationala de transport aerian a Germaniei...si m-am simtit in siguranta si cat se poate de fericita ca ma pot folosi de germana pentru a comunica...
Momentul meu preferat se consuma de fiecare data atunci cand sunt intrebata ce doresc sa beau...raspunsul este, invariabil, acelasi: ''Ein Tee ohne Zucker, bitte!'', adaugand, in momentul in care simt laptele de pe buzele stewardesei: ''und ohne Milch auch!'' imi place sa-mi savurez ceaiul in stare pura, sa nu-i stric aroma cu absolut nimic...acest ritual devine cu mult mai placut in momentul in care plutesc deasupra norilor, imaginandu-mi burti de dinozauri lenesi, capete de luptatori cu barbile incalcite si parul valvoi, copii bucalati sau femei desprinse din tablourile lui Rubens...
Uneori nu simt nevoia decat de ceai...refuz mancarea nemtilor (care este nespus de delicioasa si-mi gadila insistent narile, poate-poate ma razgandesc) pentru a strange in causul palmelor licoarea fierbinte, datatoare de imense placeri olfactive si gustative...nasul si limba sunt organele principale pentru un degustator, imi aduc eu aminte ca am citit undeva...
si tocmai ce m-a izbit o idee: cand ma fac mare, vreau sa fiu degustator de ceaiuri!!!

Revin asupra acestei postari:

Ia uitati ce am gasit aici despre ceaiuri!!

si versurile unui cantecel simpatic din 1924:

TEA FOR TWO
Words by Irving Caesar, Music by Vincent Youmans

Picture you
Upon my knee
Just tea for two
And two for tea,
Just me for you
And you for me alone.

Nobody near us
To see us or hear us,
No friends or relations
On weekend vacations,
We won't have it known, dear,
That we own a telephone, dear.

Day will break
And you'll awake
And start to bake
A sugar cake
For me to take
For all the boys to see.

We will raise a family,
A boy for you,
A girl for me,
Can't you see
How happy we would be?









m-a luat putin valul cu ceaiurile...si m-a izbit o noua idee nastrusnica: sa deschid un nou capitol al acestui blog - ceaiurile...voi reveni curand cu povestea unui ceai pe care l-am descoperit la Peniche, aici, in Portugalia!

ahh, trebuie sa pun aici si aceasta versiune, e superba, nu ma mai satur s-o ascult:



mi-a revenit cheful de hoinareala, cred ca voi merge aici dupa masa de pranz, e la doi pasi de mine si e frumooos si tare linistitor!