Portugalia mi s-a lipit si mai mult de suflet...am regasit-o la fel de frumoasa si linistitoare...totul ma astepta cuminte, la locul lui: Oceanul si plajele mele dragi, nemarginita Lisabona, pe care nu am niciodata timp s-o cuprind indeajuns...Sintra, cu gradinile ei fermecate si cu prajiturile delicioase ale Nataliei...casa Catarinei si a Joanei de langa Peniche, acolo unde totul pare rupt dintr-o alta lume ...Ericeira, cu amintiri frumoase si gust de nêsperas...savuroasele pastéis de Belém si ginjinha cu scortisoara...
am plutit pentru aproape doua saptamani pe aripi de vise...si inca mai plutesc...
Eu sonho de Portugal...não incomodar!
O Portugal está agora ainda mais colado na minha alma...eu redescobri-o tão belo e descontraído como me lembrava...tudo esperava obediente por mim, em seu lugar: o meu caro mar e as minhas praias...a minha Lisboa infinita, que nunca posso abarcar suficientemente...Sintra, com os seus jardins enfeitiçados e os bolos refinados da Natalia...a casa da Catarina e da Joana, perto de Peniche, onde tudo parece pertencer a outro mundo...Ericeira, com belas lembranças e gosto de nêsperas...os deliciosos pastéis de Belém e a ginjinha com canela...
(In aceasta seara mi s-a facut dor de blogul meu cel parasit...asa ca am scos aceasta postare mai veche din cufarul cu amintiri peste care s-a asternut praful si i-am dat un strop de viata...este joi, 25.06.2009, ora 23:30 si visez la Portugalia!sa nu ma treziti!)
eu cred ca la ora asta chiar dormi, vad ca nu mai raspunzi la mesaje :) ok, nu te trezesc.
RăspundețiȘtergereVai, ce emotii!
RăspundețiȘtergereIn primul rand, sa vad blogul sters frumos de praf, inapoi in randul lumii.
In al doilea rand, sa vad data postarii 20 iunie. Sa nu-mi cred ochilor! M-am linistit dupa ce am citit ultimele randuri.
In al treilea rand: pastéis de Belém (stii tu ce vreau sa zic)
Si peste toate randurile: superbe poze! Ma bucur ca ai reinceput sa postezi aici, mi-era dor :-)
@ cor y amor
RăspundețiȘtergeresforaiam de-a binelea la ora aceea!!intre timp mi-am schimbat si programul de la birou...si pe cel de somn...dar sunt fericita :)))
multam de mesaje, oricum!
@ Lady Io
ma bucur ca se mai schimba rolurile din cand in cand :))
m-am gandit eu ca o sa te bulverseze putin data postarii, tocmai de aceea am adaugat comentariul acela final!!
ahhhhh, pastéis de Belém!!!am sa-l strang de gat pe detinatorul retetei!!nici acum nu mi-a dat-o!dar sa stii, reteta este pentru nata, nu Belém!pastéis de Belém se fac dupa o reteta secreta...dar promit sa te duc acolo, la sursa!!ce zici? :))
si multumesc pentru ultimele randuri :)) ultima foto nu-i a mea, va trebui sa transmit complimentele acolo unde trebuie ;))
Pai Nata nu era tot de Belém?
RăspundețiȘtergereDar mai am totusi o nedumerire: astea nu sunt totusi dulciuri de Craciun? Sau te-am mai intrebat asta?
nu, pasteis de nata sunt pe toate drumurile...sunt bune, insa nu se compara cu pastéis de Belém , pe care le poti manca doar intr-un singur loc din Lisabona...
RăspundețiȘtergeresi nu sunt dulciuri de Craciun, iti spun inca o data!!:)) nu stiu de unde ai capatat tu impresia asta...
deci: Lisabona, pastéis de Belém, 2010? s-a facut?? ;)) ca poti sa astepti tu mult si bine reteta de nata, ca sa o pui pe blogul tau de gospodina :)) tot mai sigur e sa ne vedem acolo!!
DA! Un DA hotarat!
RăspundețiȘtergerePai de ce ma tot gandesc la Craciun (apropo, te mai intrebasem, nu?): din cazua lui Belem, care ma face sa ma gandesc la Belén, adica Betleem pe limba vecinilor spanioli. Si la ieslea de Craciun care se numeste, evident, Belén de Navidad.
haha, da, m-ai mai intrebat!!!(sau sa scriu si eu cum aud pe toata lumea ''mai m-ai intrebat''?? :))
RăspundețiȘtergerenu te mai gandi la vecinii spanioli!!(totusi voi cerceta putin de unde provine numele asta; nu am gasit pana acum decat ca e de origine ebraica) Belém este un loc deosebit, pe care il vom vedea impreuna sper eu cat de curand!! dupa care ne vom lua pastéis si le vom manca intr-o gradina tropicala superba pe care am descoperit-o acum cateva luni :))
Pai da, e de origine ebraica, evident :-), iti dai seama ca de acolo vine numele asta. Intre timp am aflat insa Belem este numele unei suburbii a Lisabonei, care probabil si-a luat numele de la Belem - Betleem.
RăspundețiȘtergereScuze, eram eu, Lady Io, asa-mi trebuie daca scriu de la calculatoare straine.
RăspundețiȘtergereOláááá, sonho-de-lisboa!!! Bine te-ai intors! Chiar ma intrebam cand ai sa revii cu noi povesti si fotografii din draga mea Portugalia si din iubita mea Lisabona. Eu sonho com Portugal há quase seis anos, desde o dia que me fui embora!!! Visez la Portugalia in fiecare zi! Atunci, de ce ai plecat de acolo, poate ca ai sa ma intrebi... hmmm, buna intrebare... Sunt lucruri greu de povestit si de explicat... Sa spunem ca destinul m-a purtat pe alte meleaguri... Dar o parte din mine a ramas acolo, in Portugalia... Sunt legata pe veci cu acea tara, o bucatica din mine a ramas acolo si eu port in mine o bucatica din Portugalia... Sper ca, macar din cand in cand, sa am ocazia sa unesc bucatile, sa alcatuiesc din nou intregul intr-o fericire deplina, char daca numai pentru cateva momente...
RăspundețiȘtergerePastéis de Belém!!!! Nicaieri nu se mananca pastéis mai buni decat la Pastelaria de Belém... Beijinhos!
Oláááá, draga Adriana!si bine te-am regasit!!
RăspundețiȘtergereNu am sa te intreb de ce ai plecat, cum poate nici tu nu ai sa ma intrebi de ce nu raman acolo...Stiu ca lucrurile nu ies intotdeauna asa cum ne dorim, este suficient ca o singura bucatica sa nu fie pusa la locul ei, iar povestea este alta...Si mai stiu cum este sa-ti fie dor de Portugalia in fiecare zi, sa o simti acolo, in tine, pana la limita lacrimilor...si sa visezi la pamantul acela care te cheama inapoi, oriunde te-ai afla...Cat de bine te inteleg...
Nu-ti doresc decat sa iti asezi bucatile asa cum iti doresti, sa ajungi mai repede acolo si sa fii pe deplin fericita! Nu mai amana...esti si mai aproape decat mine...iar Clarisa te asteapta!!la fel si Oceanul, si Lisabona...si Jardim da Estrela :))
Cat despre Pastelaria de Belém, salivez de fiecare data cand ma gandesc la ea...si nu-mi doresc decat sa-mi iau pachetelele alb-albastrii cu minunatiile acelea si sa ma ascund in gradina tropicala din apropiere, pentru a ma bucura in tihna de cele mai bune dulciuri din lume :)) tin minte ca data trecuta am fost atacata de niste rate si gaste care atentau la bunatatile mele, insa nu le-am aruncat nici macar o firimitura :))
Pastéis de Belém nu se impart cu nimeni!!!
Beijinhos si sa mai treci pe la mine, ca mai am multe povesti si fotografii in cufar :))
Draga mea sonho-de-lisboa (acum imi dau seama ca nici macar nu iti cunosc numele adevarat)
RăspundețiȘtergereAi atins o coarda foarte sensibila... Exact asa este, cum spui tu, nici eu n-as fi reusit sa ma exprim mai bine dar tu ai gasit cuvintele potrivite, mi-au dat lacrimile citindu-le; permite-mi sa te citez: "Si mai stiu cum este sa-ti fie dor de Portugalia in fiecare zi, sa o simti acolo, in tine, pana la limita lacrimilor...si sa visezi la pamantul acela care te cheama inapoi, oriunde te-ai afla..."
Exact asa este... Imi plange sufletul si nu mai pot de dor. Intr-adevar, sunt mult mai aproape si ar trebui sa-mi fie mai usor insa, deocamdata, din pacate, situatia financiara nu prea ma ajuta. :(
Mmmm, mi-ai facut o pofta nebuna de Pastéis de Belém! :)
Sigur ca am sa mai trec pe la tine... Dupa cum spuneai si tu, chiar daca nu ne cunoastem, ne leaga dragostea pentru Portugalia iar blogul tau este locul perfect ca sa ne cunoastem mai bine, sa ne impartasim povestile, sa ne ostoim dorul si sa ne alimentam sperantele... :)
Si poate ca, cine stie, intr-o buna zi vom avea ocazia sa ne intalnim si sa facem cunostinta chiar pe meleaguri lusitane.:)
Beijinhos!
Draga Adriana,
RăspundețiȘtergereAm sa o rog pe Clarisa sa-ti dea numele meu (si ai sa vezi ca si acolo avem destule in comun :)) Am ales sa fiu doar un vis de Portugalia pe acest blog...si din cand in cand o initiala, dupa cum ai vazut in acel extras dintr-un soi de jurnal...
Sa stii ca am simtit ca tine cand am scris acele randuri...si, ca si tine, m-am luptat cu lacrimile...si nu vreau sa fiu patetica, insa uneori simt ca-mi lipseste aerul cand ma gandesc ca sunt atat de departe de ea si ca vor mai trece saptamani sau poate luni pana cand ma voi intoarce acasa, caci simt ca acolo este casa mea...
Imagineaza-ti ca plang ca un copil de fiecare data cand zbor deasupra Lisabonei...plang de usurare, de fericire si...stii tu, senzatia aceea ca te-ai reintregit si ca nimic nu mai conteaza decat acel moment de fericire deplina...
Hai ca iar ne apuca plansul :))
Mai bine sa visam in continuare si sa ne gandim ca ar fi tare frumos sa ne vedem acolo :)) mie mi-ar placea tare mult, sa stii!
Beijinhos!!