Picaturii mele chinezesti

'PIC-PIC!' Ma trezesc cu ea dis-de-dimineata pe mail: am uitat sa ii raspund cu o seara in urma. Ce sa-i fac, am picat de somn, dupa mult prea multe ore munca impinsa pana la extrem. 'PIIIC! Cum ramane cu programarea la medic?' (Ahhh, programarea! Cum de am uitat?!) Pun mana pe telefon, suna ocupat, ma iau cu treaba si raman neprogramata (pentru a cata oara?!). Dar Picatura mea este acolo pentru a-mi aminti ca sanatatea mea este mult mai importanta decat orice alta problema de la birou, asa ca ajung sa-mi fac in cele din urma o programare (pe care o tot aman de cateva saptamani...dar shhh, nu trebuie sa afle Picatura!!).

'PIC-PIC! S-a asternut praful peste blog! Cat mai ai de gand sa-l neglijezi?!' Buna intrebare...Mi-as dori sa fiu mai disciplinata, sa am mai multa liniste si mai mult timp...as vrea sa pot scrie in fiecare seara sau dimineata...Dar cum nu poti face nimic cu un conditional-optativ (Picatura este insensibila la astfel de pseudo-argumente), imi iau angajamentul ca voi scrie mai des...Iar rezultatul este aceeasi penurie de postari, care nu face deloc cinste blogului meu abandonat...

'PIC-PIC! Esti inca la serviciu?!Treci acasa ACUM, ca sa nu ma supar pe tine, discipol mic si neascultator!' Din nou, Picatura are toata dreptatea din lume: este vineri, ora 22, iar eu tot sub hartiile de la birou...nu o pot minti...incerc sa schimb subiectul, insa Picatura este de neinduplecat: 'Nu schimba subiectul. Unde esti si cand pleci?' O rog sa nu se enerveze prea tare si ii explic ca mai trebuie sa stau putin, ca sa imi fac saptamana ce urmeaza mai usoara...Mi-o si imaginez incruntandu-se in fata calculatorului, gandindu-se probabil de cate ori mi-a explicat ca imi fac rau singura...A doua zi, o luam de la capat. Inarmata cu o rabdare iesita din comun, Picatura imi aminteste in fiecare zi ca sanatatea e mai importanta decat orice. Iar eu ma incapatanez sa fac tot ca mine...

'PIC-PIC! Buna dimineata! Astazi, cuvantul de ordine este OPTIMISM.' Au urmat RELAXARE, RABDARE, 'zambeste, ca sa-ti usurezi ziua', OPTIMISM din nou (se vede treaba ca plonjasem in cea mai adanca dintre depresii), LINISTE si 'Uraaaaaaaaaaa! Mai putin de tot si pleci' (urma plecarea in Portugalia, ce zi fericita...) Toate acestea au fost legile zilei pe care Picatura mea draga m-a facut sa le respect, aducandu-mi zambetul pe buze si starea de bine intr-o perioada in care simteam ca nu mai pot merge mai departe.

Poate ca voi gasi intr-o zi o modalitate de a-i multumi pentru tot ceea ce a facut pentru mine de-a lungul anilor si pentru tot ceea ce se incapataneaza sa faca in continuare: pentru modul frumos in care m-a modelat, pentru primele lecturi serioase, pentru grija ei infinita, pentru primul blog, pentru ca a stiut sa ma ierte si sa-mi mai dea o sansa.

La final,pentru ca nu stiu ce as mai putea scrie, istorioara unui vis (pentru ca stiu ca Picaturii ii plac cei de la Oreja de Van Gogh):