Acum 13 ani
luni, 27 iulie 2009
El camino, take me home...
acolo unde asfintitul imi patrunde tot mai adanc in suflet de fiecare data...acolo unde ma pierd pentru a te regasi...acolo unde nu exista timp, asteptare, dor...acolo unde mana mea intinsa gaseste caldura mainii tale...acolo este acasa...
imaginile sunt din Alentejo...iar vocea Marissei le completeaza atat de frumos...
Take me back to the place of the golden slumbers
Where i was happy, you were my middle name.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
off ce-mi place cum canta fata asta! muzica ei e foarte speciala!
RăspundețiȘtergereMai e cineva care striga "Sonho, take me home!" :-))
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergerestai ca nu inteleg- pana la urma unde iti este drumul? In Portugalia sau in Romania? sau esti 'entre dos tierras' :)?
RăspundețiȘtergeremai arunca o privire si pe findbrazil.wordpress.com
multumesc
Olá, sonho-de-Lisboa
RăspundețiȘtergerePe unde esti? Pe unde fugisi? Esti iar la tine, acolo, in Portugalia??? :)
In fiecare zi te vizitez pe blog sperand sa gasesc un nou episod din "Rezumatul la visul de Portugalia", sa ma plimb din nou, cu ochii imaginatiei si prin intermediul descrierilor tale amanuntite si al pozelor tale minunate, pe strazile din Lisabona, Sintra sau in orice alt loc din frumoasa si draga Portugalie... dar nu esti... :(
Com saúdades,
Adriana
@ cor y amor
RăspundețiȘtergeresi mie imi place nespus de mult muzica Marissei...iar videoclipul acesta filmat in sudul Portugaliei ma atinge exact acolo unde doare cel mai tare :))
@ Lady Io
RăspundețiȘtergeredupa cum am observat pe Chitiblog (care devine din ce in ce mai frumos :), ghemuletul portocaliu striga mai nou ''Sonho, let me stay home with Mom and Dad!!!'' ;)
@ findbrazil
RăspundețiȘtergereeste mai complicata povestea mea...drumul meu este in Portugalia, insa momentan sunt blocata ''entre dos tierras''...si-mi lipseste aerul la propriu (ca tot ma gandeam acum la Héroes Del Silencio :))
am tras cu ochiul la findbrazil.wordpress.com si voi reveni :))
@ soleluna
RăspundețiȘtergeredraga Adriana,
iti multumesc pentru randurile tale frumoase...din pacate, tot aici sunt...nu am plecat acasa nici macar pentru cele doua-trei saptamani pe care mi le planific atunci cand simt ca nu mai pot...
a trebuit sa stau putin departe de blog, deoarece m-am pierdut putin pe drum...insa am revenit, gata sa reiau rezumatul de Portugalia si povestile din sud :))
Beijinhos grandes,
Sonho de Lisboa