.jpg)
Acum 13 ani
duminică, 31 ianuarie 2010
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
Am revenit
Adica estou de volta! Insa numai pentru un mic exercitiu de scuturare a prafului de pe blog (nu, Clari, inca nu iti preiau leapsa conversationala!:) Vreau doar sa le multumesc celor care au mai deschis din cand in cand acest blog parasit, lasand aici cate un gand bun, o leapsa sau o dedicatie.
Cu riscul de a va plictisi, revin la Jorge Palma (de data aceasta alaturi de Clã). Nu-mi vine in minte o alta modalitate de a va rasplati!
Cu riscul de a va plictisi, revin la Jorge Palma (de data aceasta alaturi de Clã). Nu-mi vine in minte o alta modalitate de a va rasplati!
duminică, 8 noiembrie 2009
A la recherche des goûts perdus
Am primit de la Morticia si Belle de Jour o leapsa prin care sunt fortata sa raspund la urmatoarele intrebari:
"1. care e madlena domniei voastre?
2. dar baubaul din farfurie?"
1. Copilaria mea are gustul prajiturelelor cu nuca si miere ale bunicii, al dulceturilor ascunse in dulapuri numai de ea stiute, dar si al delicioaselor galuste cu prune si clatite cu branza dulce si marar ale lui Momo. Portugalia are gustul neasemuit al minunatelor pastéis de Belém, dar si al prajiturilor Nataliei (Café da Natália: rua 1º de Dezembro, 3, Sintra - daca veti ajunge in zona, folositi cu incredere aceasta adresa!). Ar mai trebui sa adaug aici si fructul meu preferat, dar si savuroasa sapateira, al carei gust inseamna calatorie in sud, Aljezur, plaje salbatice...
2. Cea de-a doua sectiune ar trebui sa poarte numele ''Despre ciorba de burta si alti demoni din farfurie'', care sunt (intr-o ordine aleatorie): creierul, sub orice forma ar fi el gatit, ciorba de peste, coriandrul, carnea de miel si leusteanul. Mai bine ma opresc aici, pentru ca m-am ingretosat suficient.
Astept cu nerabdare baubaul din farfurioara lui Chiti , care a avut parte azi de un baubau si mai fioros...dar si madlenele Adrianei (nu stiu de ce, dar ma astept la niste gusturi legate de Portugalia!).
"1. care e madlena domniei voastre?
2. dar baubaul din farfurie?"
1. Copilaria mea are gustul prajiturelelor cu nuca si miere ale bunicii, al dulceturilor ascunse in dulapuri numai de ea stiute, dar si al delicioaselor galuste cu prune si clatite cu branza dulce si marar ale lui Momo. Portugalia are gustul neasemuit al minunatelor pastéis de Belém, dar si al prajiturilor Nataliei (Café da Natália: rua 1º de Dezembro, 3, Sintra - daca veti ajunge in zona, folositi cu incredere aceasta adresa!). Ar mai trebui sa adaug aici si fructul meu preferat, dar si savuroasa sapateira, al carei gust inseamna calatorie in sud, Aljezur, plaje salbatice...
2. Cea de-a doua sectiune ar trebui sa poarte numele ''Despre ciorba de burta si alti demoni din farfurie'', care sunt (intr-o ordine aleatorie): creierul, sub orice forma ar fi el gatit, ciorba de peste, coriandrul, carnea de miel si leusteanul. Mai bine ma opresc aici, pentru ca m-am ingretosat suficient.
Astept cu nerabdare baubaul din farfurioara lui Chiti , care a avut parte azi de un baubau si mai fioros...dar si madlenele Adrianei (nu stiu de ce, dar ma astept la niste gusturi legate de Portugalia!).
joi, 5 noiembrie 2009
duminică, 1 noiembrie 2009
sâmbătă, 31 octombrie 2009
Foto-leapsa cu batai de cap
Ma tot gandesc de miercuri, de cand am primit aceasta leapsa de la Clarisa, care sunt cele doua poze dragi (una de suflet si cealalta haioasa) pe care vreau sa le asez frumos in acest coltisor de blog.
Pentru poza de suflet, primul impuls a fost sa revin la aceasta postare, din motive lesne de inteles...Insa, cautand prin nenumarate fisiere cu poze din Portugalia, m-am lovit de aceasta frantura de Sintra primita in dar, care-mi trezeste amintiri dragi de la inceputul unei povesti frumoase...O poveste care a inceput prin muzica si cu un schimb timid de impresii si fotografii, scriindu-se apoi lin, cu multa emotie si cu fericirea fiecarei regasiri...
Poza haioasa a fost ceva mai usor de gasit: am facut-o in urma cu cateva luni in Obidos, un orasel medieval care-mi este foarte drag. Caleasca aceasta cu pisicute si un alt soi de animalute (neidentificat pana in prezent) ma face sa zambesc, la amintirea unei zile superbe de vara, cu festival medieval in Obidos, hoinareala prelungita prin cetate, ginginha (visinata portugheza) in paharele de ciocolata amaruie, calatorie spre Peniche cu vise lenese pe bancheta din spate si, la final, balaceala cat cuprinde in ocean...
Le voi da acum de lucru lui Lady Io, Zazuzei, Morticiei si lui Miss Zebra, pentru ca stiu sigur ca au fotografii deosebite in colectie!
Later edit:
Pentru ca am primit acceasi leapsa si de la dragalasa de Chiti si pentru ca nu pot rezista in fata boticului ei rozaliu, ma grabesc sa va mai arat doua fotografii speciale.
Prima dintre ele este cu pisicuta mea draga (si surioara vitrega a lui Chiti - mamica ei stie de ce :), pe care nu o am insa langa mine si de care mi se face din cand in cand dor (mai ales cand ma uit la aceasta fotografie si-mi aduc aminte cat e de bine sa ai un sufletel lipit de tine, care toarce fericit, visand probabil la soricei si la mamici adevarate)...Boticul roz si ochisorii verzi, precum si faptul ca am devenit mamica ei adoptiva la numai cateva zile dupa ce a venit pe lume, o fac sa fie o pisicuta cu totul si cu totul speciala pentru mine.
Nu-l cunosc personal pe motanelul portughez de mai jos. M-a amuzat insa reactia lui din momentul in care a fost intrerupt din laborioasa operatiune de igienizare a anumitor parti importante pentru prestigiul lui de motan explorator din nordul salbatic al Portugaliei.
Pentru poza de suflet, primul impuls a fost sa revin la aceasta postare, din motive lesne de inteles...Insa, cautand prin nenumarate fisiere cu poze din Portugalia, m-am lovit de aceasta frantura de Sintra primita in dar, care-mi trezeste amintiri dragi de la inceputul unei povesti frumoase...O poveste care a inceput prin muzica si cu un schimb timid de impresii si fotografii, scriindu-se apoi lin, cu multa emotie si cu fericirea fiecarei regasiri...
Poza haioasa a fost ceva mai usor de gasit: am facut-o in urma cu cateva luni in Obidos, un orasel medieval care-mi este foarte drag. Caleasca aceasta cu pisicute si un alt soi de animalute (neidentificat pana in prezent) ma face sa zambesc, la amintirea unei zile superbe de vara, cu festival medieval in Obidos, hoinareala prelungita prin cetate, ginginha (visinata portugheza) in paharele de ciocolata amaruie, calatorie spre Peniche cu vise lenese pe bancheta din spate si, la final, balaceala cat cuprinde in ocean...
Le voi da acum de lucru lui Lady Io, Zazuzei, Morticiei si lui Miss Zebra, pentru ca stiu sigur ca au fotografii deosebite in colectie!
Later edit:
Pentru ca am primit acceasi leapsa si de la dragalasa de Chiti si pentru ca nu pot rezista in fata boticului ei rozaliu, ma grabesc sa va mai arat doua fotografii speciale.
Prima dintre ele este cu pisicuta mea draga (si surioara vitrega a lui Chiti - mamica ei stie de ce :), pe care nu o am insa langa mine si de care mi se face din cand in cand dor (mai ales cand ma uit la aceasta fotografie si-mi aduc aminte cat e de bine sa ai un sufletel lipit de tine, care toarce fericit, visand probabil la soricei si la mamici adevarate)...Boticul roz si ochisorii verzi, precum si faptul ca am devenit mamica ei adoptiva la numai cateva zile dupa ce a venit pe lume, o fac sa fie o pisicuta cu totul si cu totul speciala pentru mine.
Nu-l cunosc personal pe motanelul portughez de mai jos. M-a amuzat insa reactia lui din momentul in care a fost intrerupt din laborioasa operatiune de igienizare a anumitor parti importante pentru prestigiul lui de motan explorator din nordul salbatic al Portugaliei.
duminică, 18 octombrie 2009
Rezumat la visul de Portugalia (VIII)
Ascult Radio Radar, ma incalzesc cu un ceai demn de faraoni, primit in dar de la Lady Io si incerc sa reiau firul incalcit al povestii. Este o poveste frumoasa, pe care o voi spune in mai multe imagini decat de obicei...o poveste nascuta in special pentru Belle de Jour, cea care m-a impins usurel de la spate sa ma mai joc de-a povestitul, dar si pentru Adriana, indragostita de Sintra, ca si mine, si Lady Io, cea pe care sper sa o astept cat mai curand acolo...
Asadar, revenim in Sintra, acolo unde la numarul 5 se afla probabil cel mai romantic si mai misterios loc din intreaga Portugalie: Quinta da Regaleira.
Acest zid a stat de foarte multe ori intre mine si fericirea de a ma aventura intr-un loc nou, fie el si plin de nelipsitii turisti...De fiecare data eram fie prea obositi, fie prea grabiti pentru a trece dincolo de el si a descoperi acest loc incarcat de simboluri.
Inarmati cu doua harti uriase, cu aparatul foto si cu multa rabdare, am plonjat in marea aceea de verdeata, ce ascunde in spatele ei un labirint inselator cu grote infricosatoare, fantani ale abundentei, lacuri somnoroase, turnuri singuratice si misterioase pasaje subterane.
(in lucru :))
Asadar, revenim in Sintra, acolo unde la numarul 5 se afla probabil cel mai romantic si mai misterios loc din intreaga Portugalie: Quinta da Regaleira.
Acest zid a stat de foarte multe ori intre mine si fericirea de a ma aventura intr-un loc nou, fie el si plin de nelipsitii turisti...De fiecare data eram fie prea obositi, fie prea grabiti pentru a trece dincolo de el si a descoperi acest loc incarcat de simboluri.
Inarmati cu doua harti uriase, cu aparatul foto si cu multa rabdare, am plonjat in marea aceea de verdeata, ce ascunde in spatele ei un labirint inselator cu grote infricosatoare, fantani ale abundentei, lacuri somnoroase, turnuri singuratice si misterioase pasaje subterane.
(in lucru :))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
