Schimb de frantuzisme

Provocata de o fina degustatoare de frantuzisme, m-am decis, in francofilia-mi exacerbata (doar atunci cand vine vorba de muzici si de filme!!), sa fac o mica paranteza la visul meu de Portugalia si sa ating si acest subiect cat se poate de generos.

Voi incepe cu o melodie pe care as asculta-o la nesfarsit. Nu stiam nimic despre Les Têtes Raides pana la Ginette. Au fost suficiente cateva acorduri pentru a-mi dori sa ascult mai mult...si mai mult. Am descoperit ca versurile lor sunt poezie pura. Am descoperit ca solistul trupei, Christian Olivier, este un personaj interesant si complex, care da o noua viata cantecelor lui Georges Brassens, Jacques Brel sau Renaud, dar si scrierilor lui Boris Vian sau Robert Desnos. Si am mai descoperit, destul de tarziu, ca si numele lui Yann Tiersen este legat de Ginette.

''Allez Ginette !Ouais Ginette, allez!'' Nu va vine sa va invartiti cu ochii inchisi, precum copii nazdravani, desprinsi dintr-un joc frumos? Inca nu va invartiti?! Ascultati-o inca o data...si inca o data...

''Et là y'a Ginette
Qui continue à tourner
Sur cet air de férailles
Et de verres cassés
Ginette !
Allez Ginette !''






No, ca am ametit!!! :))

Rezumat la visul de Portugalia (V)

Deoarece nu le pot oferi Zazuzei si lui Lady Io un ceai de Lúcia-lima spre racorire, le propun continuarea plimbarii prin parcul Monserrate din Sintra, poate-poate or mai uita de caldura care ne toropeste pe toti si de grozaviile pe care ni le prezinta zi de zi la ele pe blog, incercand sa ne trezeasca din amorteala si sa ne reaminteasca, de fapt, ca Romania este casa noastra, a tuturor, si nu o lada uriasa de gunoi.





































































Mai jos, acelasi decor de poveste, vazut insa cu alti ochi...puteti admira aici si Palatul Monserrate, pe care eu nu am mai reusit sa-l imortalizez (e tare frustrant sa-ti moara acumulatorii exact cand ajungi la partea cea mai interesanta!!!)

Visez la un ceai in Peniche

Bunica Joanei si a Catarinei isi privea nepoatele cu nespusa dragoste, in timp ce noi admiram tabloul pictat cu duiosie de Catarina, infatisand o doamna frumoasa si distinsa ce-si purta cu multa eleganta cei nouazeci de ani. Stransi in jurul unei masute pe care cescutele goale se insirau cuminti, in asteptarea licorii fermecate, ascultam povesti de demult, priveam fotografii stranse intr-o viata si mai tresaream cand vreun pescarus tulburat se izbea de geamuri inselatoare. ''Ceaiul este gata!'' - cuvintele magice care au precedat intalnirea cu un ceai savuros, cu nume de fata: Lúcia-lima. Zambesc acum, la gandul unei alte intalniri frumoase, cu o doamna incantatoare purtand acelasi nume si pe care o salut din toata tiroida (stie ea de ce :)))
Ca de obicei, nu am permis niciunui indulcitor sa-mi strice placerea si am purces la indeplinirea primei etape: adulmecarea. Ceva nou mi-a gadilat placut narile: un miros puternic de lamaie m-a lovit primul, lasandu-ma apoi sa descopar arome necunoscute, care ba pareau menta, ba tei, pentru ca, la final, sa nu mai semene cu nimic. A urmat, previzibil, intrebarea: ''O que é isso??'' Am primit numele de fata drept raspuns si am trecut, multumita, la cea de-a doua etapa: prima sorbitura (nezgomotoasa, evident!). Aceeasi lamaie, urmata de menta si tei si de impresia ca acel amestec este cu totul nou. Ultima etapa a constat intr-un fel de aprofundare a gustului: am incuiat Lúcia-lima in cutiuta rezervata aromelor noi si de neuitat, punandu-i etichetele ''Peniche'' si ''fericire''. Am revenit apoi la ritualul meu, limitandu-ma la repetarea obsesiva a primelor doua etape, fara a mai participa la discutiile din jur. Am intervenit doar pentru a mai cere o portie si a le spune celorlalti cat de mult imi place. Drept rasplata, am primit frunze uscate de Lúcia-lima si un zambet frumos din partea bunicii. I-am zambit complice inapoi; descoperisem secretul si aveam sa il port cu mine.


Aceasta a fost intalnirea mea cu Lúcia-lima. Un ceai fabulos, care se recompune pe masura ce il bei. Un ceai inselator, pe care ai impresia ca il cunosti dintotdeauna si care te surprinde cu ceva nou la fiecare degustare. Un ceai a carui culoare e vie si imbietoare. Un ceai care pentru mine va insemna intotdeauna Peniche si tabloul bunicii Catarinei.

Rezumat la visul de Portugalia (IV)

Incercand sa ma detasez de imaginile prezentate astazi de Lady Io (desi stiu prea bine ca nu e o atitudine potrivita), ma intorc in trecutul apropiat si va propun o plimbare prin parcul Monserrate din Sintra, un loc cu totul deosebit, unde te poti pierde si o zi intreaga, fara sa te lovesti nici macar de o hartiuta sau de un pet cat de mic...
Voi reveni cu povestea acestui parc cat de curand...este o poveste frumoasa, cu un nobil foarte rafinat, cu un vizitator romantic, care i-a inchinat acestui loc impresionant unul din poemele sale si cu un palat nespus de frumos, care prinde viata din nou sub ochii vizitatorilor...pana atunci, va puteti bucura de un tur virtual aici, pentru ca portughezii chiar stiu cum sa-si promoveze tara...probabil noi suntem mult prea ocupati cu imprastierea gunoaielor in cele patru zari, calcatul in picioare la un mititel electoral sau la vreo inmormantare mai de soi si multe alte astfel de mostre de 'neamprostism', uitand ca un site conceput astfel incat sa atraga turistii valoreaza mult mai mult decat o lalaiala penibila...



Capela Monserrate - ruine sufocate de radacini seculare



Araucária-de-Norfolk (Araucaria excelsa) - un veritabil axis mundi



Si un coltisor linistit, unde mi-am tras sufletul pret de cateva clipe

Rezumat la visul de Portugalia (III)

Cabo da Roca, punctul cel mai vestic al Europei continentale
Praia da Vieirinha, numita si Praia da Pedra Casca, primul loc in care am imbratisat oceanul, in drum spre Aljezur
Praia da Amoreira, acolo unde alergam inainte de toate, de fiecare data cand ajungem in Aljezur

Mi-am propus sa ma limitez doar la imagini, insa nu ma pot abtine sa nu impart cu voi si melodia care mi-a pus degetele in miscare pe parcursul acestei postari si care imi aduce aminte de visul meu de Azore:

Rezumat la visul de Portugalia (II)

Si un joc cu norii...deasupra plajei cu nisipuri miscatoare din apropiere de Peninha si a castelului maur din Aljezur

Rezumat la visul de Portugalia (I)

Am revenit...si las imaginile sa povesteasca in locul meu...




Oceanul vazut de pe Serra de Sintra





Azenha do Mar











Vedere din Palácio da Pena