Sursa foto: Romania Libera
Linistea blogului a fost sparta de racnetul lui Sonho de Lisboa:
- Clarisoooooooo! Clarisoooooooooooo!
- Ce e, Sonhisor? Ce zbieri ca apucata?
- Arunca repede punga, banii si scaunelu' c-a bagat Coada la librarie, la Humanitas! Acuma, n-auzi?
- Unde e banii, Sonhisor? Ca io nu mai am!
- Nu mai ai pa dracu'! Ai las' ca ne socotim noi la urmatoarea comanda! [:)))] (...)
Da' hai odata ca creste coada, mana moarta ce esti!
Am adaptat primele randuri din cartea lui Dragos Voicu, despre care am aflat tot de la Clarisa, pentru a va anunta ca se mai gaseste Coada, best-seller-ul dat disparut de la o vreme!!! Insa nu va napustiti spre libraria mea, cu pungi, bani si scaunele! Nu de alta, dar am luat ultimul exemplar si veti pati precum personajele lui Dragos, prizoniere ale unei cozi care infasura orasul de mai multe ori, in asteptarea unor delicioase tacamuri care refuzau sa apara de cinci zile...Gandul meu zboara acum la o coada tot la mult ravnitele tacamuri care i-a inghitit rand pe rand pe tata, care a disparut de-acasa de indata ce zvonul ''c-a bagat tacamuri la magazinul de langa Aprozar'' s-a raspandit in tot blocul, pe mama, plecata in cautarea lui (ingrijorata fiind, sarmana, ca trecusera atatea ore si tata nu mai intra pe usa, fluturand plasa-trofeu prin fata ochilor nostri lacomi), pe sora mea, satula de vaicarelile mele si ingrijorata peste masura si, intr-un final si pe mine, un ghemotoc de om plans si speriat, plecat in cautarea familiei disparute.
Imi si inchipuiam snurul de oameni , negru si gros invartit de atatea ori in jurul orasului si strabatand toate stradutele dintre blocuri si ma gandeam ca daca Dumnezeu l-ar fi tras de capete, ne-ar fi sugrumat cu oras cu tot.
(Coada, Dragos Voicu)
Tot la Librariile Humanitas au bagat si portocale. Cu cata bucurie ati fi primit aceasta veste atunci, pe vremuri, cand cei mai putini norocosi dintre noi simteau gustul portocalelor si al bananelor o data sau de doua ori pe an. In lumea Humanitas, insa, portocalele aduc o reducere de 50% pentru cartile insemnate cu cerculete portocalii, de pe care iti fac cu ochiul portocale jucause. Eu am insfacat portocala lipita de Placerea de a te povesti tie insusi: pagini de jurnal, pentru ca mi-era dor sa-l recitesc pe Julien Green.
Alte cerculete colorate iti zambesc de pe rafturi si-ti soptesc ''Alegi 3, platesti doar 2!Alege-ne pe noi!'' Nu am rezistat tentatiei si le-am luat si pe ele, asa ca am plecat de la Humanitas cu un brat de carti care de care mai insemnate, pe care le-am rasfoit cu nesat sub un tei batran, pana cand furtuna m-a trimis repejor acasa, stricandu-mi una din micile mele placeri...
Acum va las; ma grabesc sa ma intorc la Coada si sa termin cu ea, pentru a o trimite apoi la Albufeira, sa se bucure de soare, ocean si degete care o asteapta cu infrigurare de atata vreme!
