Sonho de Lisboa

Saudades do mar

2010-01-31T15:56:00.006+02:00

Am revenit

2010-01-16T10:38:00.004+02:00

Adica estou de volta! Insa numai pentru un mic exercitiu de scuturare a prafului de pe blog (nu, Clari, inca nu iti preiau leapsa conversationala!:) Vreau doar sa le multumesc celor care au mai deschis din cand in cand acest blog parasit, lasand aici cate un gand bun, o leapsa sau o dedicatie.

Cu riscul de a va plictisi, revin la Jorge Palma (de data aceasta alaturi de Clã). Nu-mi vine in minte o alta modalitate de a va rasplati!

A la recherche des goûts perdus

2009-11-08T14:17:00.003+02:00

Am primit de la Morticia si Belle de Jour o leapsa prin care sunt fortata sa raspund la urmatoarele intrebari:
"1. care e madlena domniei voastre?
2. dar baubaul din farfurie?"

1. Copilaria mea are gustul prajiturelelor cu nuca si miere ale bunicii, al dulceturilor ascunse in dulapuri numai de ea stiute, dar si al delicioaselor galuste cu prune si clatite cu branza dulce si marar ale lui Momo. Portugalia are gustul neasemuit al minunatelor pastéis de Belém, dar si al prajiturilor Nataliei (Café da Natália: rua 1º de Dezembro, 3, Sintra - daca veti ajunge in zona, folositi cu incredere aceasta adresa!). Ar mai trebui sa adaug aici si fructul meu preferat, dar si savuroasa sapateira, al carei gust inseamna calatorie in sud, Aljezur, plaje salbatice...

2. Cea de-a doua sectiune ar trebui sa poarte numele ''Despre ciorba de burta si alti demoni din farfurie'', care sunt (intr-o ordine aleatorie): creierul, sub orice forma ar fi el gatit, ciorba de peste, coriandrul, carnea de miel si leusteanul. Mai bine ma opresc aici, pentru ca m-am ingretosat suficient.

Astept cu nerabdare baubaul din farfurioara lui Chiti , care a avut parte azi de un baubau si mai fioros...dar si madlenele Adrianei (nu stiu de ce, dar ma astept la niste gusturi legate de Portugalia!).

Les étoiles, les étoiles...

2009-11-05T20:07:00.002+02:00

Frantuzism...si atat!

Para o meu A.

2009-11-01T22:19:00.005+02:00

Foto-leapsa cu batai de cap

2009-10-31T13:29:00.009+02:00

Ma tot gandesc de miercuri, de cand am primit aceasta leapsa de la Clarisa, care sunt cele doua poze dragi (una de suflet si cealalta haioasa) pe care vreau sa le asez frumos in acest coltisor de blog.

Pentru poza de suflet, primul impuls a fost sa revin la aceasta postare, din motive lesne de inteles...Insa, cautand prin nenumarate fisiere cu poze din Portugalia, m-am lovit de aceasta frantura de Sintra primita in dar, care-mi trezeste amintiri dragi de la inceputul unei povesti frumoase...O poveste care a inceput prin muzica si cu un schimb timid de impresii si fotografii, scriindu-se apoi lin, cu multa emotie si cu fericirea fiecarei regasiri...

Poza haioasa a fost ceva mai usor de gasit: am facut-o in urma cu cateva luni in Obidos, un orasel medieval care-mi este foarte drag. Caleasca aceasta cu pisicute si un alt soi de animalute (neidentificat pana in prezent) ma face sa zambesc, la amintirea unei zile superbe de vara, cu festival medieval in Obidos, hoinareala prelungita prin cetate, ginginha (visinata portugheza) in paharele de ciocolata amaruie, calatorie spre Peniche cu vise lenese pe bancheta din spate si, la final, balaceala cat cuprinde in ocean...

Le voi da acum de lucru lui Lady Io, Zazuzei, Morticiei si lui Miss Zebra, pentru ca stiu sigur ca au fotografii deosebite in colectie!

Later edit:
Pentru ca am primit acceasi leapsa si de la dragalasa de Chiti si pentru ca nu pot rezista in fata boticului ei rozaliu, ma grabesc sa va mai arat doua fotografii speciale.

Prima dintre ele este cu pisicuta mea draga (si surioara vitrega a lui Chiti - mamica ei stie de ce :), pe care nu o am insa langa mine si de care mi se face din cand in cand dor (mai ales cand ma uit la aceasta fotografie si-mi aduc aminte cat e de bine sa ai un sufletel lipit de tine, care toarce fericit, visand probabil la soricei si la mamici adevarate)...Boticul roz si ochisorii verzi, precum si faptul ca am devenit mamica ei adoptiva la numai cateva zile dupa ce a venit pe lume, o fac sa fie o pisicuta cu totul si cu totul speciala pentru mine.

Nu-l cunosc personal pe motanelul portughez de mai jos. M-a amuzat insa reactia lui din momentul in care a fost intrerupt din laborioasa operatiune de igienizare a anumitor parti importante pentru prestigiul lui de motan explorator din nordul salbatic al Portugaliei.

Rezumat la visul de Portugalia (VIII)

2009-10-18T17:32:00.010+03:00

Ascult Radio Radar, ma incalzesc cu un ceai demn de faraoni, primit in dar de la Lady Io si incerc sa reiau firul incalcit al povestii. Este o poveste frumoasa, pe care o voi spune in mai multe imagini decat de obicei...o poveste nascuta in special pentru Belle de Jour, cea care m-a impins usurel de la spate sa ma mai joc de-a povestitul, dar si pentru Adriana, indragostita de Sintra, ca si mine, si Lady Io, cea pe care sper sa o astept cat mai curand acolo...

Asadar, revenim in Sintra, acolo unde la numarul 5 se afla probabil cel mai romantic si mai misterios loc din intreaga Portugalie: Quinta da Regaleira.

Acest zid a stat de foarte multe ori intre mine si fericirea de a ma aventura intr-un loc nou, fie el si plin de nelipsitii turisti...De fiecare data eram fie prea obositi, fie prea grabiti pentru a trece dincolo de el si a descoperi acest loc incarcat de simboluri.

Inarmati cu doua harti uriase, cu aparatul foto si cu multa rabdare, am plonjat in marea aceea de verdeata, ce ascunde in spatele ei un labirint inselator cu grote infricosatoare, fantani ale abundentei, lacuri somnoroase, turnuri singuratice si misterioase pasaje subterane.

(in lucru :))

Frantuzisme de duminica

2009-10-18T10:24:00.005+03:00

Vacii verzi, cu drag:

Mickey 3D - Amen
Asculta mai multe audio Muzica

Si pentru Belle de Jour, cu simpatie:

Si un mic bonus - Chiara Mastroianni, fiica lui Catherine, care a cantat pret de un album cu fostul ei sot, Benjamin Biolay:

Dublu premiu de toamna

2009-10-17T17:19:00.003+03:00

Nici nu am revenit bine pe blog, ca am fost si premiata! Le multumesc Vacii Verzi si lui Belle de Jour pentru acest dar frumos si ma grabesc sa le premiez si eu pe Clarisa, Lady Io, Chiti, Miss Zebra, Zazuza si Morticia.

Sa aveti o toamna frumoasa! (inca mai e toamna, nu?!)

Franturi dintr-un vis (I)

2009-10-17T10:38:00.007+03:00

Am revenit...Decantez stari, imi aranjez amintirile in cutiute si borcanase, pe care am lipit cu grija 'ocean', 'Ericeira', 'A.', 'noi doi', 'Mafra', 'fericire', 'Lisabona noaptea', 'liniste', 'leite com chocolate', 'leneveala'...Ma intreb, ca de fiecare data, de ce oi mai fi revenit cand Totul e acolo...Si, pentru ca mi-e teama sa-mi dau un raspuns, visez la urmatoarea regasire...

Multumesc!

2009-08-20T21:55:00.003+03:00

Le multumesc tuturor celor care mi-au facut ziua de luni mai frumoasa! Mai ales lui Chiti, care a avut gherute atat de primitoare :))

Inlantuire de frantuzisme si de premii

2009-08-15T14:56:00.005+03:00

Vacii verzi, careia ii multumesc pentru premiu si pentru schimbul de frantuzisme! Sper sa o multumeasca amestecul de Tiersen, Miossec si Dominique A. (pe care il cunosteam pana azi doar prin prisma muzicii lui Yann Tiersen)!

Ma grabesc sa dau mai departe aceasta medalie stralucitoare urmatoarelor bloguri prietene, care imi fac asteptarea mai suportabila si serile mai frumoase:

Bucurestiului de vis, pentru ca mi-este draga si ii urmaresc blogul zi de zi (cu mici exceptii, stie ea de ce :))

Lui Chiti, pisicuta de vis care are un Chitiblog frumos foc si care sunt convinsa ca ar smotoci bine medalia aceasta de indata ce ar primi-o (de aceea, mai bine i-o incredintez mamicii ei spre pastrare :)

Lui Miss Zebra, pentru ca are atitutide si spune lucrurilor pe nume cu eleganta, umor si fermitate. Si pentru ca spune povesti tare frumoase :)

El camino, take me home...

2009-07-27T22:38:00.010+03:00

acolo unde asfintitul imi patrunde tot mai adanc in suflet de fiecare data...acolo unde ma pierd pentru a te regasi...acolo unde nu exista timp, asteptare, dor...acolo unde mana mea intinsa gaseste caldura mainii tale...acolo este acasa...

imaginile sunt din Alentejo...iar vocea Marissei le completeaza atat de frumos...

Take me back to the place of the golden slumbers
Where i was happy, you were my middle name.

Frantuzisme obsedante

2009-07-25T16:26:00.002+03:00

Revin la Benjamin Biolay pentru a va prezenta ultima mea obsesie muzicala...nu-mi dau seama exact ce are melodia aceasta atat de special, dar nu ma mai pot opri din ascultat de cateva ore...vocea lui Benjamin ma prinde din ce in ce mai mult, facandu-ma sa apas ca hipnotizata pe ''Replay'', in vreme ce acel obsedant ''Little darling'' nu-mi mai iese din minte...

My little darling, oh how I love you,
How I love you, none can tell
In your heart you love another
Little darling, pal of mine.

Rezumat la visul de Portugalia (IX)

2009-07-24T00:38:00.010+03:00

Pentru ca Vaca Verde ne-a anuntat dis-de-dimineata ca este o zi speciala, vom sari peste episodul VIII al acestui rezumat (asa cum ii promisesem Adrianei, urma sa mai zabovim putin in Sintra) si vom porni spre sud, pentru a va arata unul din coltisoarele mele preferate din Portugalia: Praia da Amália. Un loc salbatic de o frumusete tulburatoare, pe care fotografiile mele nu au reusit sa o cuprinda indeajuns...

In seara aceasta, doar cateva fotografii, pentru a va ispiti putintel...Si promisiunea ca va voi povesti maine cum am descoperit plaja Amáliei Rodrigues.

Picaturii mele chinezesti

2009-07-18T17:35:00.003+03:00

'PIC-PIC!' Ma trezesc cu ea dis-de-dimineata pe mail: am uitat sa ii raspund cu o seara in urma. Ce sa-i fac, am picat de somn, dupa mult prea multe ore munca impinsa pana la extrem. 'PIIIC! Cum ramane cu programarea la medic?' (Ahhh, programarea! Cum de am uitat?!) Pun mana pe telefon, suna ocupat, ma iau cu treaba si raman neprogramata (pentru a cata oara?!). Dar Picatura mea este acolo pentru a-mi aminti ca sanatatea mea este mult mai importanta decat orice alta problema de la birou, asa ca ajung sa-mi fac in cele din urma o programare (pe care o tot aman de cateva saptamani...dar shhh, nu trebuie sa afle Picatura!!).

'PIC-PIC! S-a asternut praful peste blog! Cat mai ai de gand sa-l neglijezi?!' Buna intrebare...Mi-as dori sa fiu mai disciplinata, sa am mai multa liniste si mai mult timp...as vrea sa pot scrie in fiecare seara sau dimineata...Dar cum nu poti face nimic cu un conditional-optativ (Picatura este insensibila la astfel de pseudo-argumente), imi iau angajamentul ca voi scrie mai des...Iar rezultatul este aceeasi penurie de postari, care nu face deloc cinste blogului meu abandonat...

'PIC-PIC! Esti inca la serviciu?!Treci acasa ACUM, ca sa nu ma supar pe tine, discipol mic si neascultator!' Din nou, Picatura are toata dreptatea din lume: este vineri, ora 22, iar eu tot sub hartiile de la birou...nu o pot minti...incerc sa schimb subiectul, insa Picatura este de neinduplecat: 'Nu schimba subiectul. Unde esti si cand pleci?' O rog sa nu se enerveze prea tare si ii explic ca mai trebuie sa stau putin, ca sa imi fac saptamana ce urmeaza mai usoara...Mi-o si imaginez incruntandu-se in fata calculatorului, gandindu-se probabil de cate ori mi-a explicat ca imi fac rau singura...A doua zi, o luam de la capat. Inarmata cu o rabdare iesita din comun, Picatura imi aminteste in fiecare zi ca sanatatea e mai importanta decat orice. Iar eu ma incapatanez sa fac tot ca mine...

'PIC-PIC! Buna dimineata! Astazi, cuvantul de ordine este OPTIMISM.' Au urmat RELAXARE, RABDARE, 'zambeste, ca sa-ti usurezi ziua', OPTIMISM din nou (se vede treaba ca plonjasem in cea mai adanca dintre depresii), LINISTE si 'Uraaaaaaaaaaa! Mai putin de tot si pleci' (urma plecarea in Portugalia, ce zi fericita...) Toate acestea au fost legile zilei pe care Picatura mea draga m-a facut sa le respect, aducandu-mi zambetul pe buze si starea de bine intr-o perioada in care simteam ca nu mai pot merge mai departe.

Poate ca voi gasi intr-o zi o modalitate de a-i multumi pentru tot ceea ce a facut pentru mine de-a lungul anilor si pentru tot ceea ce se incapataneaza sa faca in continuare: pentru modul frumos in care m-a modelat, pentru primele lecturi serioase, pentru grija ei infinita, pentru primul blog, pentru ca a stiut sa ma ierte si sa-mi mai dea o sansa.

La final,pentru ca nu stiu ce as mai putea scrie, istorioara unui vis (pentru ca stiu ca Picaturii ii plac cei de la Oreja de Van Gogh):

Jorge Palma...de novo

2009-07-17T06:03:00.003+03:00

Mi-am inceput ziua cu Jorge Palma si cu dorul de Portugalia, care s-a intors pentru a ma rascoli si in aceasta dimineata...

Poezie pura si acorduri de pian...si lacrimi neascultatoare care nu-mi dau pace...

Rezumat la visul de Portugalia (VII)

2009-07-14T23:07:00.004+03:00

In seara aceasta, va deschid portile unui palat dintr-o alta lume: Palácio da Pena. Dupa ore bune petrecute in parcul Monserrate (la care ati tras putin cu ochiul in episodul IV) si dupa moartea subita a aparatului foto la momentul oportun (incursiunea in palatul Monserrate, un loc nespus de frumos si linistitor, pe care l-am luat cu mine doar in suflet), ne-am aruncat in primul autobuzo-trenulet cu destinatia Palácio da Pena, sperand ca usile palatului sa mai fie inca deschise. Desi au trecut luni bune de atunci, mi-au ramas atat de vii in minte masinaria aceea zgaltaitoare, groaza care ma incerca de fiecare data cand 'trenuletul' cel verzuliu se apropia infiorator de mult de buza vreunei prapastii, bolovanii ce stateau parca sa se rostogoleasca peste noi, curbele neprietenoase, desisurile intunecate si, peste toate, emotia descoperirii unui loc nestiut.

Intr-un final, am ajuns acolo, sus, unde priveam cu jind de fiecare data cand ne apropiam de Sintra. Locul acela intangibil care refuzase sa mi se dezvaluie de atata timp. Pata aceea de culoare care imi atragea atentia de fiecare data cand ne apropiam de Serra de Sintra (sau Monte da Lua, cum poate ii spun visatorii...sau poate doar batranii care ii cunosc legendele). Muntele lunii...cel care pentru mine va ramane muntele celui mai frumos asfintit vazut vreodata...

Asa mi s-a dezvaluit Palácio da Pena pentru prima oara - neobisnuit, enigmatic si, pe alocuri, infricosator:

Si, in unele momente, de-a dreptul ireal, prelungindu-se cumva intr-o alta dimensiune...

Un crocodil uitat probabil intre zidurile palatului...sau poate ca este chiar pretul platit de vreun mester portughez (sa-i spunem Zé, pentru a evita orice confuzie) spre a-si vedea opera desavarsita...

In fiecare colt, creaturi hidoase incearca parca sa se smulga dintre ziduri, pentru a prinde ultimul trenulet zgaltaitor spre iesirea din palat:

O alta creatura sinistra pare ca poarta pe umeri povara intregului palat, efortul neasemuit de mare facandu-l sa para si mai infricosator:

Oamenii potriviti la momentul potrivit m-au urmarit probabil din Cabo da Roca pana aici, pentru a-mi mai strica o idee frumoasa (sunt mici si rosii...si daca voi nu-i vedeti, eu ii vad!):

Insa nu au putut sa-mi strice chiar toate fotografiile...oricat de mult si-au dat silinta sa apara peste tot (si credeti-ma ca au fost valuri si valuri de turisti; de-a dreptul frustrant, gandindu-ma ca in palatul Monserrate nu era mai nimeni...), tot am prins cateva momente prielnice:

Am parasit acest loc cu parere de rau ca nu ne-a mai ajuns timpul pentru a explora parcul Pena si visand sa revenim cat de curand, in timp ce trenuletul verzuliu ne zgaltaia vesel pe drumul de intoarcere...

Rezumat la visul de Portugalia (VI)

2009-07-07T23:26:00.015+03:00

Asta-seara, va propun sa ma insotiti la Cabo da Roca, punctul cel mai inaintat in ocean al Europei continentale. Nu stiu daca va incanta prea tare un loc intesat cu turisti zgomotosi, care tin cu orice pret sa apara in toate fotografiile pe care incerci sa le faci..dar shh, stiu un loc secret, unde nu vezi picior de turist si unde nu-i musai sa faci adevarate exercitii de echilibristica pentru a fotografia altceva decat oameni:

Suntem doar eu, el, stancile, norii si nemarginirea aceea albastra...Si un vizitator blajin, care a pozat cu multa dezinvoltura, razandu-si parca in plisc, caci noi eram inchisi in colivia de sticla ce purta un nume pretentios de restaurant, pe cand el se bucura de libertate:

In cele din urma, a trebuit sa parasim acel coltisor linistit pentru a ne avanta in multime. Si zic eu ca, pe alocuri, a meritat efortul:

Acest personaj dragalas mi-a prilejuit o conversatie tare placuta cu o frantuzoaica foarte draguta, iar domnul de mai jos ne-a smuls hohote de ras (mai e nevoie sa spun de ce??).

Am stat in genunchi pentru a-mi potoli pofta de fotografii din unghiuri imposibile:

Si mi-am marit colectia de foto cu turisti nepoftiti la locul nepotrivit, in momentul cel mai neindicat cu putinta:

Am lasat Cabo da Roca in urma, sufocat de mult prea multa lume si orbit de prea multe flash-uri si am pornit spre Palácio da Pena, acolo unde aveam sa descoperim o cu totul alta lume...Dar toate acestea in episodul urmator.

Intoarcerea frantuzismelor

2009-07-06T21:39:00.002+03:00

L-am descoperit pe Benjamin Biolay intr-una din noptile mele albe cu muzica de pe M6 . Asemanarea cu Benicio del Toro si vocea aceea patrunzatoare, care-mi suna ba a Serge Gainsbourg, ba a Daniel Darc, fiind totodata altfel, m-au cucerit pe loc.

(Obsedantul On est tous passés par là ii apartine lui Françoise Hardy)

A urmat apoi o noua revelatie: cuplul Chiara Mastroianni - Benjamin Biolay.

Anii au trecut si am uitat de Benjamin Biolay, vrajita fiind de alte descoperiri. De cateva zile insa, cei de la Radio Radar m-au asaltat cu melodiile lui, facandu-ma sa-mi doresc sa-l ascult din nou. Si iata ce am gasit:

Un album nou, necunoscut...si un Benjamin imbatranit, insa a carui voce a devenit mai buna cu anii...

Despre cozi, portocale si carti insemnate

2009-07-05T11:02:00.009+03:00

Sursa foto: Romania Libera

Linistea blogului a fost sparta de racnetul lui Sonho de Lisboa:
- Clarisoooooooo! Clarisoooooooooooo!
- Ce e, Sonhisor? Ce zbieri ca apucata?
- Arunca repede punga, banii si scaunelu' c-a bagat Coada la librarie, la Humanitas! Acuma, n-auzi?
- Unde e banii, Sonhisor? Ca io nu mai am!
- Nu mai ai pa dracu'! Ai las' ca ne socotim noi la urmatoarea comanda! [:)))] (...)
Da' hai odata ca creste coada, mana moarta ce esti!

Am adaptat primele randuri din cartea lui Dragos Voicu, despre care am aflat tot de la Clarisa, pentru a va anunta ca se mai gaseste Coada, best-seller-ul dat disparut de la o vreme!!! Insa nu va napustiti spre libraria mea, cu pungi, bani si scaunele! Nu de alta, dar am luat ultimul exemplar si veti pati precum personajele lui Dragos, prizoniere ale unei cozi care infasura orasul de mai multe ori, in asteptarea unor delicioase tacamuri care refuzau sa apara de cinci zile...Gandul meu zboara acum la o coada tot la mult ravnitele tacamuri care i-a inghitit rand pe rand pe tata, care a disparut de-acasa de indata ce zvonul ''c-a bagat tacamuri la magazinul de langa Aprozar'' s-a raspandit in tot blocul, pe mama, plecata in cautarea lui (ingrijorata fiind, sarmana, ca trecusera atatea ore si tata nu mai intra pe usa, fluturand plasa-trofeu prin fata ochilor nostri lacomi), pe sora mea, satula de vaicarelile mele si ingrijorata peste masura si, intr-un final si pe mine, un ghemotoc de om plans si speriat, plecat in cautarea familiei disparute.

Imi si inchipuiam snurul de oameni , negru si gros invartit de atatea ori in jurul orasului si strabatand toate stradutele dintre blocuri si ma gandeam ca daca Dumnezeu l-ar fi tras de capete, ne-ar fi sugrumat cu oras cu tot.
(Coada, Dragos Voicu)

Tot la Librariile Humanitas au bagat si portocale. Cu cata bucurie ati fi primit aceasta veste atunci, pe vremuri, cand cei mai putini norocosi dintre noi simteau gustul portocalelor si al bananelor o data sau de doua ori pe an. In lumea Humanitas, insa, portocalele aduc o reducere de 50% pentru cartile insemnate cu cerculete portocalii, de pe care iti fac cu ochiul portocale jucause. Eu am insfacat portocala lipita de Placerea de a te povesti tie insusi: pagini de jurnal, pentru ca mi-era dor sa-l recitesc pe Julien Green.
Alte cerculete colorate iti zambesc de pe rafturi si-ti soptesc ''Alegi 3, platesti doar 2!Alege-ne pe noi!'' Nu am rezistat tentatiei si le-am luat si pe ele, asa ca am plecat de la Humanitas cu un brat de carti care de care mai insemnate, pe care le-am rasfoit cu nesat sub un tei batran, pana cand furtuna m-a trimis repejor acasa, stricandu-mi una din micile mele placeri...

Acum va las; ma grabesc sa ma intorc la Coada si sa termin cu ea, pentru a o trimite apoi la Albufeira, sa se bucure de soare, ocean si degete care o asteapta cu infrigurare de atata vreme!

Eternamente tu...

2009-07-04T16:47:00.007+03:00

O tempo não sabe nada, o tempo não tem razão
O tempo nunca existiu, o tempo é nossa invenção
Se abandonarmos as horas não nos sentimos sós
Meu amor, o tempo somos nós

O espaço tem o volume da imaginação
Além do nosso horizonte existe outra dimensão
O espaço foi construído sem princípio nem fim
Meu amor, huuum, tu cabes dentro de mim

O meu tesouro és tu
Eternamente tu
Não há passos divergentes para quem se quer
Encontrar

A nossa história começa na total escuridão
Onde o mistério ultrapassa a nossa compreensão
A nossa história é o esforço para alcançar a luz
Meu amor, o impossível seduz

O meu tesouro és tu
Eternamente tu
Não há passos divergentes para quem se quer
Encontrar

O meu tesouro és tu
Eternamente tu
Eternamente tu

Versuri: Jorge Palma
Muzica: Jorge Palma

Ericeira, iunie 2009...

Vise cu gust de caramel

2009-07-02T21:41:00.009+03:00

O melodioara dragalasa...un picut de germana, de care mi-era atat de dor...un strop de visare...cateva picaturi de ploaie...miros de iarba proaspat taiata si de tei...o crema de zahar ars...si multa, multa iubire...iata ingredientele unei seri frumoase si linistite...

Ca de obicei, gandurile mele zboara spre Lisabona: varful liftului Santa Justa, acolo unde nu multa lume se incumeta sa ajunga, un apus de soare parca mai frumos decat oricare altul trait pana atunci, masute insirate cuminti in jurul unui brazilian strengar, care ne ispitea cu muzici, The Girl from Ipanema primita in dar, zambetul acela frumos, care-i doar pentru mine si emotia descoperirii unui loc nou, numai al nostru...

Despre culoare si iubire

2009-07-01T22:58:00.008+03:00

Am intalnit-o pe Clarisa in lumea ei frumoasa, atat de colorata si plina de iubire. In lumea aceasta fermecata, orele se transforma in minute, o cina obisnuita intr-un maraton in miez de noapte, pe drumuri nebatatorite de turisti, iar stangacia oricarui inceput in cea mai calda apropiere...poate n-o sa ma credeti, dar pana si un os nazdravan de peste devine o brosa jucausa, la atingerea Clarisei!si asta cat ai clipi!

Inelul din imagini imi este foarte drag, poate si pentru ca imi aminteste de acea noapte frumoasa in care m-am indragostit de Albufeira, descoperind totodata o prietena speciala. In piatra aceea de un verde patrunzator pulseaza intreaga Portugalie. Iar cartea lui José Luís Peixoto, la a carei traducere Clarisa trudeste de ceva vreme, o completeaza atat de frumos.

Nu stiu ce as mai putea adauga, poate doar o melodie a lui Antonio Variações, pe care l-am descoperit cu ajutorul Clarisei (si care ei ii place foarte mult):

(Iti multumesc, draga Clarisa! Si sper ca melodia aceasta iti place mai mult decat 'É p'ra amanha'! Mi-a fost tare greu sa aleg...)

Viagem por o sul SIM, trabalho não!!! (I)

2009-06-27T12:14:00.011+03:00

Am gasit aceste randuri in caietul meu de insemnari, care ma insoteste de fiecare data cand ma intorc acasa...il iau cu mine, in speranta ca voi umple pagini in timp ce astept avioanele pentru Lisabona...insa niciodata nu reusesc sa-l deschid...gandurile sunt mult prea multe si toate iau cu asalt drumul spre hartie...emotiile sunt mult prea mari, nerabdarea pune stapanire peste toate, iar mainile refuza, relele, sa se supuna...caietul meu primit in dar din Aljezur ramane cuminte in rucsac, asteptand si el sa ajunga acasa, in timp ce mainile isi rad de mine, rasfoind carti, selectand melodii, frangandu-se de nerabdare sau lipindu-se neajutorate de paharele cu ceai fierbinte (ca doar trebuie sa ma razbun si eu cumva...)

23 aprilie 2009, in drum spre Aljezur

Autostrada A2 pe care zburam spre Aljezur, undeva la hotarul dintre Algarve si Alentejo...acolo, in sud, unde totul pare incremenit intr-un alt timp si unde plajele sunt salbatice si totodata atat de primitoare, ce paradox...ii zambesc fericita, imi zambeste inapoi...lumina e tot acolo, zambesc din nou multumita si incerc sa ma afund in scaunul neprimitor, in timp ce-mi las privirea sa alerge libera printre stejari de pluta, maslini si eucalipti...autostrada A2 ne conduce spre taramul fermecat...cei doi A traind frumosul vis numit ''vacanta in sud'', fie ea si numai de trei zile...
Ne oprim de fiecare data in acelasi loc, langa Alcacer do Sal, unde ne bucuram de o mica gustare pe bancute de lemn, inconjurati de trandafiri cataratori si de norisori rozalii...a devenit deja un ritual, e suficient doar sa ne privim pentru a sti ca urmeaza micutul festin si cele cateva minute de soare si planuri de vacanta: ''Lasam mai intai bagajele?'' ''Nu! Mergem la plaja mai intai.'' ''Perfect. Atunci vom lua cina la Azenha do Mar.'' Acesta este micul rasfat pe care il primesc de fiecare data cand mergem acolo...''Cu ce incepem?'' Grea intrebare...Ezit. Sa procedam ca de fiecare data si sa alergam spre plaja noastra preferata sau sa incercam ceva nou, sa inversam putin ordinea, sfidand monotonia? ''Amoreira, Arrifana, Bordeira sau Odeceixe?'' Devine totul atat simplu, la auzul numelui drag. ''Amoreira!''(de ce sa plonjez in necunoscut, cand stiu deja unde ma simt cel mai bine?!) ''Bine. Dar de data aceasta iti voi arata un loc nou, pe care nu-l stie multa lume.'' Incepe sa ma roada curiozitatea. ''Ce este?'' ''Vei vedea!'' Deja imi doresc sa ajung mai repede. ''Nu-mi poti da niciun indiciu, nimic?!'' Niciodata nu am stiut ce este aceea rabdare. ''NU! Este o surpriza.'' Tac, resemnata, insa am grija sa intreb la fiecare 5 minute cat mai este pana la Aljezur...

(va urma)

Visez la Portugalia...nu deranjati!

2009-06-20T15:57:00.023+03:00

Portugalia mi s-a lipit si mai mult de suflet...am regasit-o la fel de frumoasa si linistitoare...totul ma astepta cuminte, la locul lui: Oceanul si plajele mele dragi, nemarginita Lisabona, pe care nu am niciodata timp s-o cuprind indeajuns...Sintra, cu gradinile ei fermecate si cu prajiturile delicioase ale Nataliei...casa Catarinei si a Joanei de langa Peniche, acolo unde totul pare rupt dintr-o alta lume ...Ericeira, cu amintiri frumoase si gust de nêsperas...savuroasele pastéis de Belém si ginjinha cu scortisoara...
am plutit pentru aproape doua saptamani pe aripi de vise...si inca mai plutesc...

Eu sonho de Portugal...não incomodar!

O Portugal está agora ainda mais colado na minha alma...eu redescobri-o tão belo e descontraído como me lembrava...tudo esperava obediente por mim, em seu lugar: o meu caro mar e as minhas praias...a minha Lisboa infinita, que nunca posso abarcar suficientemente...Sintra, com os seus jardins enfeitiçados e os bolos refinados da Natalia...a casa da Catarina e da Joana, perto de Peniche, onde tudo parece pertencer a outro mundo...Ericeira, com belas lembranças e gosto de nêsperas...os deliciosos pastéis de Belém e a ginjinha com canela...

(In aceasta seara mi s-a facut dor de blogul meu cel parasit...asa ca am scos aceasta postare mai veche din cufarul cu amintiri peste care s-a asternut praful si i-am dat un strop de viata...este joi, 25.06.2009, ora 23:30 si visez la Portugalia!sa nu ma treziti!)

Relaxare prin lepsuire

2009-05-28T12:01:00.009+03:00

Cum astazi cuvantul de ordine a fost relaxare, voi incerca sa ma delectez putintel cu aceasta leapsa primita de la o adevarata Lady! Cum toata lumea a fost altoita cu aceasta leapsa, ma intreb acum cui o voi da eu mai departe...dar cred ca am o idee :))

Daca eram o luna, as fi fost: iunie sau septembrie...in Portugalia!!!
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost: sambata
Daca eram o parte a zilei, as fi fost: seara
Daca eram un animal marin, as fi fost: stea-de-mare...sau cred ca sunt deja :))
Daca eram o directie, as fi fost: putin inapoi si inainte
Daca eram o virtute, as fi fost: devotament
Daca eram o planeta, as fi fost: Venus (in Furs :)))
Daca eram un lichid, as fi fost: (fara sa stau pe ganduri) vin de rujincane!!
Daca eram o piatra, as fi fost: chihlimbar
Daca eram o pasare, as fi fost: in nici un caz nu as fi fost pasaroiul Zazuzei :)) probabil ceva mic si galagios..un pitigoi??
Daca eram o planta, as fi fost: salcam sau tei...sau un tei cu tepi
Daca eram un instrument muzical, as fi fost: pian sau harpa
Daca eram o emotie, as fi fost: ingrijorare
Daca eram un sunet, as fi fost: sunetul ploii si al greierilor intr-o noapte de vara
Dacă eram un element, aş fi fost: foc
Dacă eram un cântec, aş fi fost: hmm...mai devreme imi doream sa fiu 'Le vent nous portera' (Noir Desir) sau 'Absolute Beginners' (David Bowie)..dar, pentru ca trebuie sa ma relaxez, vreau sa fiu 'Ask the Mountains' (Stina Nordenstam & Vangelis)
Dacă eram un film, aş fi fost: 'Run Lola Run'
Dacă eram un serial, aş fi fost: 'Pushing Daisies'
Dacă eram o carte, aş fi fost: 'Pluta de piatra' (Jose Saramago)
Dacă eram un personaj de ficţiune, as fi fost: ceva mic si rau, obsedat de inele :))
Dacă eram un fel de mancare, aş fi fost: o supa racoroasa si hranitoare
Dacă eram un gust, aş fi fost: gust de nêspera, ce credeati??
Dacă eram o aromă, aş fi fost: scortisoara de pe pasteis-de-Belem
Dacă eram o culoare, aş fi fost: alb(astru) sau verde inchis
Dacă eram un material, aş fi fost: panza subtire de in, numai buna pentru o ie
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost: visare
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost: mainile unui pianist
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost: un zambet timid
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost: franceza...sau germana pe care o ura toata lumea!!
Dacă eram un personaj din desene animate, aş fi fost: prietena lui Charlie din 'All Dogs Go to Heaven'...sau o pisicuta aristocrata, cu fundite roz...'everybody wants to be a cat, nananana'
Dacă eram o formă, aş fi fost: ceva cat mai lunguiet
Dacă eram un număr, aş fi fost: 7
Dacă eram o maşină, aş fi fost: o masina de epoca, cu linii cat mai simple si elegante
Dacă eram o haină, aş fi fost: orice haina purtata de Audrey Hepburn

Aceasta leapsa merge la Adriana, pe care am s-o rog sa raspunda la sectiunea comentarii (pana cand isi va face si ea blog :))

Si acum, sa ne relaxam:

A ton étoile...

2009-05-26T00:00:00.004+03:00

Pentru toate visele frumoase...

Sous la lumière en plein
et dans l'ombre en silence
si tu cherches un abri
Inaccessible
Dis-toi qu'il n'est pas loin et qu'on y brille

A ton étoile

Petite soeur de mes nuits
ça m'as manqué tout ça
quand tu sauvais la face
à bien d'autres que moi
sache que je n'oublie rien mais qu'on efface

A ton étoile

Toujours à l'horizon,
Des soleils qui s'inclinent
comme on a pas le choix il nous reste le coeur
tu peux cracher même rire, et tu le dois

A ton étoile

A Marcos
A la joie
A la beauté des rêves
A la mélancolie
A l'espoir qui nous tient
A la santé du feu
Et de la flamme
A ton étoile

Si luna deasupra Lisabonei...in lipsa stelelor

Una canción para ti

2009-05-24T09:24:00.002+03:00

Pentru o Lady indragostita de Barcelona...

Si un mic bonus:

Visez la un concert pierdut

2009-05-23T21:54:00.011+03:00

Sursa foto: Wikipedia

Cei de la Radio Radar ma anunta, probabil ca sa-mi faca in ciuda, ca voi rata concertul lui Andrew Bird de la Lisabona, din 25 mai...De ce imi pare rau ca nu voi fi acolo? Pentru ca Andrew Bird canta la vioara de la varsta de 4 ani si o face al naibii de bine. Pentru ca i-am ascultat cu infinita placere toate albumele, care nu sunt deloc putine, daca luam in considerare si albumele grupului sau, Andrew Bird's Bowl of Fire si pe cele ale grupului Squirrel Nut Zippers, alaturi de care a debutat. Pentru ca in muzica lui se simt influente exact pe gustul meu (jazz, swing, folk). Pentru ca stie sa scoata in evidenta toate instrumentele pe care le stapaneste atunci cand compune (da, Andrew Bird este si compozitor!). Pentru ca a stiut sa se reinventeze (si a facut-o atat de frumos) atunci cand a ales sa cante de unul singur. Pentru imbinarea sublima de vioara si chitara. Pentru ca il ascult acum si am impresia ca ii aud pe Jeff Buckley, Peter Gabriel si Sting la un loc. Si, mai ales, pentru ca fluiera cum nimeni altcineva nu stie sa o faca!

Si doua fragmente de concert, ca sa intelegeti de ce imi vine sa dau cu laptop-ul de pamant ca nu voi fi acolo!

''The live show has kind of a loose, stumbling sort going for it, especially vocally. I sing completely different live than I do on record. I've found out that they are two completely different things. Whatever worked live would probably be annoying to listen to a hundred times on a record. Everyone understands it live - it makes sense at that moment. So there's more adrenaline and occasional freakout live. The records are more controlled, but hopefully not too controlled. The records are kind of carved and sculpted and there still has to be a spontaneity in there.'' (Andrew Bird)

Ultimul minut este mult prea mult...vreau la conceeert!!!

So let's get out of here
Past the atmosphere...

Sleep all summer...

2009-05-23T16:23:00.007+03:00

Aceasta este melodia care a inceput sa ma obsedeze si pe care o ascult de cateva ore bune, dupa ce dimineata mi-a fost leganata de aceasta melodie, ascultata, de asemenea, dincolo de epuizare...

Give the ocean what I took from you so one day you could find it in the sand
And hold it in your hands again...

Nu-mi doresc decat o vara nesfarsita in Portugalia si bilete la Festivalul Sudoeste, unde vor canta si cei de la The National...Nu e mult, nu??

Weary sun, sleep tonight, go crashing into the ocean
Cut the line that ties the tide and moon, ancient and blue
We take our empty hearts and fill them up with broken things
To hang on humming wire like cheap lamps down a dead end street
Close your weary eyes until the wintertime
And every time we turn away it hits me like a tidal wave
I would change for you but, babe, that doesn't mean I'm gonna be a better man
Give the ocean what I took from you so one day you could find it in the sand
And hold it in your hands again

Cold ways kill cool lovers
Strange ways we used each other
Why won't you fall back in love with me?
There ain't no way we're gonna find another
The way we sleep all summer
So why won't you fall back in love with me?

Combing over Broken Cross I held on you
Haunted by the ghost of something new

Curtains fall, fashions fade, an endless summer over
Another tide to launch an autumn moon over the dunes
There must be a better way to pull a whole apart
To keep a world from caving in
Another way to while away from you, frozen and blue
Close your weary eyes until the wintertime
But everytime we turn away it surges like a tidal wave
I would change but, babe, that doesn't mean I'm gonna be a better man
Give the ocean what I took from you so one day you could find it in the sand
And hold it in your hands again

Cold ways kill cool lovers
Strange way we use each other
Why won't you fall back in love with me?
There ain't no way we're gonna find another
The way we sleep all summer
Why won't you fall back in love with me?

Muzica: The National - Sleep All Summer (with St. Vincent)
(Crooked Fingers Cover)

Versuri: probabil Crooked Fingers (?!)

Imagine: Praia da Amália (da, este plaja preferata a Amáliei Rodrigues, un loc salbatic si nespus de frumos, despre care va voi povesti in curand...probabil in episodul 7 sau 8 al rezumatului meu de Portugalia)

Zeca Afonso

2009-05-22T21:36:00.003+03:00

Asta-seara, Zeca Afonso. Pentru ca mi-e pofta de muzici portugheze. Si pentru ca mi-e tare dor de Portugalia.

Si un omagiu adus lui Zeca Afonso, care stiu ca va face pe cineva special sa vibreze. Sunt sigura ca nu avea aceasta melodie pe caseta aceea tocita de-atata ascultat.

Sunt fericita!!!

2009-05-21T20:40:00.005+03:00

Si momentan nu-mi trece altceva prin minte decat sa gasesc un coltisor de blog si pentru aceasta melodie! O tot ascult de ceva vreme pe Radio Radar , unul din firele fermecate ce ma leaga inca de Portugalia, si ma trezesc uneori fredonand-o sau dand din cap pe ritmuri de chitara agitata. Videoclipul pe care tocmai l-am descoperit m-a lovit putin; nu ma asteptam la o asemenea abordare. Aviz celor care se feresc de muzicile alternative: reglati bara de volum la minimum si bucurati-va doar de imagini!!Primele si ultimele secunde chiar merita aprofundate.

Amor Fúria apresenta...Os Golpeees!

Schimb de frantuzisme

2009-05-18T21:14:00.005+03:00

Provocata de o fina degustatoare de frantuzisme, m-am decis, in francofilia-mi exacerbata (doar atunci cand vine vorba de muzici si de filme!!), sa fac o mica paranteza la visul meu de Portugalia si sa ating si acest subiect cat se poate de generos.

Voi incepe cu o melodie pe care as asculta-o la nesfarsit. Nu stiam nimic despre Les Têtes Raides pana la Ginette. Au fost suficiente cateva acorduri pentru a-mi dori sa ascult mai mult...si mai mult. Am descoperit ca versurile lor sunt poezie pura. Am descoperit ca solistul trupei, Christian Olivier, este un personaj interesant si complex, care da o noua viata cantecelor lui Georges Brassens, Jacques Brel sau Renaud, dar si scrierilor lui Boris Vian sau Robert Desnos. Si am mai descoperit, destul de tarziu, ca si numele lui Yann Tiersen este legat de Ginette.

''Allez Ginette !Ouais Ginette, allez!'' Nu va vine sa va invartiti cu ochii inchisi, precum copii nazdravani, desprinsi dintr-un joc frumos? Inca nu va invartiti?! Ascultati-o inca o data...si inca o data...

''Et là y'a Ginette
Qui continue à tourner
Sur cet air de férailles
Et de verres cassés
Ginette !
Allez Ginette !''

No, ca am ametit!!! :))

Rezumat la visul de Portugalia (V)

2009-05-17T14:22:00.011+03:00

Deoarece nu le pot oferi Zazuzei si lui Lady Io un ceai de Lúcia-lima spre racorire, le propun continuarea plimbarii prin parcul Monserrate din Sintra, poate-poate or mai uita de caldura care ne toropeste pe toti si de grozaviile pe care ni le prezinta zi de zi la ele pe blog, incercand sa ne trezeasca din amorteala si sa ne reaminteasca, de fapt, ca Romania este casa noastra, a tuturor, si nu o lada uriasa de gunoi.

Mai jos, acelasi decor de poveste, vazut insa cu alti ochi...puteti admira aici si Palatul Monserrate, pe care eu nu am mai reusit sa-l imortalizez (e tare frustrant sa-ti moara acumulatorii exact cand ajungi la partea cea mai interesanta!!!)

Visez la un ceai in Peniche

2009-05-16T20:45:00.007+03:00

Bunica Joanei si a Catarinei isi privea nepoatele cu nespusa dragoste, in timp ce noi admiram tabloul pictat cu duiosie de Catarina, infatisand o doamna frumoasa si distinsa ce-si purta cu multa eleganta cei nouazeci de ani. Stransi in jurul unei masute pe care cescutele goale se insirau cuminti, in asteptarea licorii fermecate, ascultam povesti de demult, priveam fotografii stranse intr-o viata si mai tresaream cand vreun pescarus tulburat se izbea de geamuri inselatoare. ''Ceaiul este gata!'' - cuvintele magice care au precedat intalnirea cu un ceai savuros, cu nume de fata: Lúcia-lima. Zambesc acum, la gandul unei alte intalniri frumoase, cu o doamna incantatoare purtand acelasi nume si pe care o salut din toata tiroida (stie ea de ce :)))
Ca de obicei, nu am permis niciunui indulcitor sa-mi strice placerea si am purces la indeplinirea primei etape: adulmecarea. Ceva nou mi-a gadilat placut narile: un miros puternic de lamaie m-a lovit primul, lasandu-ma apoi sa descopar arome necunoscute, care ba pareau menta, ba tei, pentru ca, la final, sa nu mai semene cu nimic. A urmat, previzibil, intrebarea: ''O que é isso??'' Am primit numele de fata drept raspuns si am trecut, multumita, la cea de-a doua etapa: prima sorbitura (nezgomotoasa, evident!). Aceeasi lamaie, urmata de menta si tei si de impresia ca acel amestec este cu totul nou. Ultima etapa a constat intr-un fel de aprofundare a gustului: am incuiat Lúcia-lima in cutiuta rezervata aromelor noi si de neuitat, punandu-i etichetele ''Peniche'' si ''fericire''. Am revenit apoi la ritualul meu, limitandu-ma la repetarea obsesiva a primelor doua etape, fara a mai participa la discutiile din jur. Am intervenit doar pentru a mai cere o portie si a le spune celorlalti cat de mult imi place. Drept rasplata, am primit frunze uscate de Lúcia-lima si un zambet frumos din partea bunicii. I-am zambit complice inapoi; descoperisem secretul si aveam sa il port cu mine.

Aceasta a fost intalnirea mea cu Lúcia-lima. Un ceai fabulos, care se recompune pe masura ce il bei. Un ceai inselator, pe care ai impresia ca il cunosti dintotdeauna si care te surprinde cu ceva nou la fiecare degustare. Un ceai a carui culoare e vie si imbietoare. Un ceai care pentru mine va insemna intotdeauna Peniche si tabloul bunicii Catarinei.

Rezumat la visul de Portugalia (IV)

2009-05-10T17:31:00.009+03:00

Incercand sa ma detasez de imaginile prezentate astazi de Lady Io (desi stiu prea bine ca nu e o atitudine potrivita), ma intorc in trecutul apropiat si va propun o plimbare prin parcul Monserrate din Sintra, un loc cu totul deosebit, unde te poti pierde si o zi intreaga, fara sa te lovesti nici macar de o hartiuta sau de un pet cat de mic...
Voi reveni cu povestea acestui parc cat de curand...este o poveste frumoasa, cu un nobil foarte rafinat, cu un vizitator romantic, care i-a inchinat acestui loc impresionant unul din poemele sale si cu un palat nespus de frumos, care prinde viata din nou sub ochii vizitatorilor...pana atunci, va puteti bucura de un tur virtual aici, pentru ca portughezii chiar stiu cum sa-si promoveze tara...probabil noi suntem mult prea ocupati cu imprastierea gunoaielor in cele patru zari, calcatul in picioare la un mititel electoral sau la vreo inmormantare mai de soi si multe alte astfel de mostre de 'neamprostism', uitand ca un site conceput astfel incat sa atraga turistii valoreaza mult mai mult decat o lalaiala penibila...

Capela Monserrate - ruine sufocate de radacini seculare

Araucária-de-Norfolk (Araucaria excelsa) - un veritabil axis mundi

Si un coltisor linistit, unde mi-am tras sufletul pret de cateva clipe

Rezumat la visul de Portugalia (III)

2009-05-09T21:32:00.010+03:00

Cabo da Roca, punctul cel mai vestic al Europei continentale
Praia da Vieirinha, numita si Praia da Pedra Casca, primul loc in care am imbratisat oceanul, in drum spre Aljezur
Praia da Amoreira, acolo unde alergam inainte de toate, de fiecare data cand ajungem in Aljezur

Mi-am propus sa ma limitez doar la imagini, insa nu ma pot abtine sa nu impart cu voi si melodia care mi-a pus degetele in miscare pe parcursul acestei postari si care imi aduce aminte de visul meu de Azore:

Rezumat la visul de Portugalia (II)

2009-05-09T15:18:00.014+03:00

Si un joc cu norii...deasupra plajei cu nisipuri miscatoare din apropiere de Peninha si a castelului maur din Aljezur

Rezumat la visul de Portugalia (I)

2009-05-09T13:55:00.020+03:00

Am revenit...si las imaginile sa povesteasca in locul meu...

Oceanul vazut de pe Serra de Sintra

Azenha do Mar

Vedere din Palácio da Pena

Nêsperas - o descoperire dulce-acrisoara

2009-04-23T12:00:00.009+03:00

Poate va intrebati ce mananca micutul protagonist din filmuletul de mai sus...si cu atata nesat, evident! Haideti sa va spun (desi poate v-ati dat seama, dupa titlul postarii): nêspera, un fruct de vis! Si o spun cu mana pe inima, parole d'honneur!
L-am descoperit in gradina fermecata din Ericeira, acolo unde, printre tufe de trandafiri, cactusi uriasi, palmieri, lamai si chiar si nuci, se ascunde pomul datator de nêsperas...si, precum micutul animal, nu ma mai puteam opri din mancat!
A fost dragoste la prima inghititura...insa o dragoste din aceea nebuna, care te ia pe sus din prima clipa, te zgaltaie bine, tinandu-te o buna bucata de timp suspendat printre norisori rozalii, pentru a te scutura bine din nou...
Nu m-am dat niciodata in vant dupa fructele dulci, lesinacioase...in schimb, visinele, corcodusele parguite, prunele si piersicile aproape necoapte, murele si ele un pic rosiatice, afinele de pe Ciucas, orice soi de citrice si zmeura rozalie din gradina bunicii vor ramane intotdeauna prilej de mari bucurii gustative...
Nêspera ramane insa, in memoria papilelor mele gustative, drept cea mai mare bucurie si cea mai frumoasa descoperire dulce-acrisoara...As vrea sa ii pot descrie cumva gustul, insa nu stiu de unde sa incep: nespra este para, piersica, gutuie, caisa, corcodusa, cate un pic din toate, insa atat de diferita de orice fruct savurat pana acum...dulce atat cat sa imbie, acrisoara atat cat sa te tina departe, salbatica si calda totodata, nêspera ascunde in miezul ei ispititor intreaga Portugalie...

Pôr-do-sol em Lisboa

2009-04-22T11:39:00.004+03:00

Daca m-ar intreba cineva ce imi place mai mult si mai mult aici, in Portugalia, nu as sta prea mult pe ganduri si as spune dintr-o suflare ''oceanulsiapusul'', respectand ordinea aceasta, pentru ca oceanul este, de fapt, Oceanul, asa cum oul este Ou (stiu pe cineva care va zambi, la amintirea Oului buclucas:-))

Am trait apusuri de neuitat in sudul Portugaliei, la marginea oceanului, in Lisabona, in Ericeira, pe drumul spre casa dinspre sud, cu maslini, eucalipti, portocali si stejari de pluta proiectati pe un cer ale carui culori le port si acum in gand...pacat ca doar acolo; fiind mult prea preocupata sa le traiesc, am uitat sa mai fac si fotografii...

O Tejo...

2009-04-22T10:58:00.002+03:00

Faluas,
Vaga lembrança
Qu’eu de criança
Guardei para mim

Se as vejo ainda
Às vezes no Tejo
Revivo a alegria
Do tempo em que as via no rio a passar

Faluas do Tejo
Que eu via a brincar
E agora não vejo
No rio a passar
Faluas vadias
Que andavam ali
Em tardes perdidas
Qu’eu nunca esqueci

E era tanta à beleza
Que essas velas ao sol vinham criar
Belo quadro da infância
Que ainda não se apagou

E eu tenho a certeza
Que as Faluas do Tejo hão-de voltar
Outra vez a Lisboa

Voar sobre Lisboa...

2009-04-21T14:21:00.006+03:00

A zbura deasupra Lisabonei...trebuie sa treceti prin aceeasi experienta pentru a intelege ce simt de fiecare data cand sunt suspendata acolo, sus si o privesc...
De data aceasta, am stat cu nasul lipit de geam, nerabdatoare si emotionata, ca un copil in preajma cadourilor de Craciun...lacrimile au venit in primul moment in care i-am zarit luminile sub mine si au continuat sa curga pana am aterizat...au fost lacrimi de fericire si usurare...

La un ceai deasupra norilor

2009-04-21T12:24:00.016+03:00

Calatoria mi-a parut lunga, dar am putut zbura, lucru care ma binedispune de fiecare data...tovarasi de drum mi-au fost cele mai frumoase povestiri ale lui Hesse si cantecele lui Jorge Palma...
Poate va intrebati de ce am ales-o pe Annett Louisan pentru aceasta postare...raspunsul e simplu: pentru ca am poposit in München pret de aproape doua ore si mi-am amintit cat de mult imi place Germania (chiar si asa, vazuta doar din avion si prin nebunia foarte ordonata din aeroport)...si pentru ca am apelat, ca de fiecare data, la compania nationala de transport aerian a Germaniei...si m-am simtit in siguranta si cat se poate de fericita ca ma pot folosi de germana pentru a comunica...
Momentul meu preferat se consuma de fiecare data atunci cand sunt intrebata ce doresc sa beau...raspunsul este, invariabil, acelasi: ''Ein Tee ohne Zucker, bitte!'', adaugand, in momentul in care simt laptele de pe buzele stewardesei: ''und ohne Milch auch!'' imi place sa-mi savurez ceaiul in stare pura, sa nu-i stric aroma cu absolut nimic...acest ritual devine cu mult mai placut in momentul in care plutesc deasupra norilor, imaginandu-mi burti de dinozauri lenesi, capete de luptatori cu barbile incalcite si parul valvoi, copii bucalati sau femei desprinse din tablourile lui Rubens...
Uneori nu simt nevoia decat de ceai...refuz mancarea nemtilor (care este nespus de delicioasa si-mi gadila insistent narile, poate-poate ma razgandesc) pentru a strange in causul palmelor licoarea fierbinte, datatoare de imense placeri olfactive si gustative...nasul si limba sunt organele principale pentru un degustator, imi aduc eu aminte ca am citit undeva...
si tocmai ce m-a izbit o idee: cand ma fac mare, vreau sa fiu degustator de ceaiuri!!!

Revin asupra acestei postari:

Ia uitati ce am gasit aici despre ceaiuri!!

si versurile unui cantecel simpatic din 1924:

TEA FOR TWO
Words by Irving Caesar, Music by Vincent Youmans

Picture you
Upon my knee
Just tea for two
And two for tea,
Just me for you
And you for me alone.

Nobody near us
To see us or hear us,
No friends or relations
On weekend vacations,
We won't have it known, dear,
That we own a telephone, dear.

Day will break
And you'll awake
And start to bake
A sugar cake
For me to take
For all the boys to see.

We will raise a family,
A boy for you,
A girl for me,
Can't you see
How happy we would be?

m-a luat putin valul cu ceaiurile...si m-a izbit o noua idee nastrusnica: sa deschid un nou capitol al acestui blog - ceaiurile...voi reveni curand cu povestea unui ceai pe care l-am descoperit la Peniche, aici, in Portugalia!

ahh, trebuie sa pun aici si aceasta versiune, e superba, nu ma mai satur s-o ascult:

mi-a revenit cheful de hoinareala, cred ca voi merge aici dupa masa de pranz, e la doi pasi de mine si e frumooos si tare linistitor!

Cand visele devin realitate...

2009-04-14T06:45:00.003+03:00

sunt gata de drum!!!ma simt usoara, fericita si atat de aproape de ea...

De-as fi in viitorul meu aici...

2009-04-10T10:01:00.015+03:00

sau in fostul meu acolo...nu mai stiu, ca m-ai bulversat si mai tare, draga I.!!!! :-))

revin: de-as fi acum in Lisabona, as merge aici ...O Festival Novos Fados LX09...locul actiunii: Santiago Alqumista, bar com actividades culturais e animação com música ao vivo...activitati culturale si muzica live...frumoasa alchimie...

(postare nefinalizata!! revin asap!! :-))))

Pe Samuel Uria il stiam deja, mi l-a recomandat o prietena , din mainile careia ies niste lucruri tare frumoase...si da, imaginile sunt din Portugalia :)) fiecare asfintit este fermecat aici...

A sosit acum momentul sa ii descopar/descoperim si pe ceilalti participanti la festival:

Oioai...ii ascult chiar acum si imi plac...suna bine, bine, iar videoclipul asupra caruia m-am oprit, din pura intamplare, e fain tare...si cu cat ascult mai mult, cu atat vocea solistului imi pare mai interesanta...

Pe cei de la Feromona i-am ascultat ceva mai devreme, sunt simpatici si plini de energie...din nou, vocea solistului ma face sa visez...la un concert, nu va ganditi la altceva!si cum sunt, de cand ma stiu, adepta muzicilor alternative, pot spune ca imi plac baietii de la Feromona!

Va las sa va bucurati de o conversatie dintre asternuturi:

Urmatorii pe lista sunt Murdering Tripping Blues, care nu sunt deloc pe gustul meu, imi raman parca in gat, ca o mancare grea si antipatica...un soi de sarmale dupa salata Boeuf si ciorba de perisoare...bleah!grija la indigestie, in cazul in care apasati pe ''play''!

Speram ca muzica celor de la Gnu
sa fie mai usoara, insa m-am inselat...nu i-am gasit decat pe myspace si am rezistat doar 10 secunde din prima melodie, ZI Europe...of, antilopele Gnu imi inspirau ceva mai delicat...

A sosit momentul pentru ceva foarte haios si antrenant: Farra Fanfarra, banda de Improviso / Jazz / Ska...o gura de oxigen, dupa antilope Gnu turbate si post-adolescenti emo, varianta ceva mai hard (da, ma refeream la Murdering Tripping Blues, ca sa nu existe niciun dubiu)...

Ma asteptam la reggae cand am vazut pentru prima oara The Ratazans si este exact ceea ce am primit ascultandu-i...simpaticuti, nu m-ar deranja sa ii vad in concert...pacat ca filmarea lasa de dorit, probabil persoana responsabila cu filmatul nu se putea opri din zbantuit!!

Dois Mile Oito imi plac si nu imi plac...anumite crampeie de melodii care par sa imi spuna ceva (musica d'homens, bem melhor 12200074...) sunt sufocate de niste sunete care chiar nu isi au locul acolo...ma rog, sunt alternativi si imi fac putin cu ochiul...va trebui sa aleg melodia care imi place cel mai mult, displacandu-mi totodata cel mai putin...

ahh, imi plac acordurile acelea orientale...nu degeaba se numeste ''acorduri cu orez'' :)) si cred ca am descoperit o melodie care imi place cap-coada, fara sa ma lovesc de sunete enervante...se impune o reascultare!!

In concluzie, merita sa fiti acolo
pentru Samuel Uria, Oioai, Feromona, Farra Fanfarra si un picut de The Ratazans si Dois Mile Oito, cat sa nu produca indigestie :))

Cat despre mine, sper sa ii vad pe toti cei care imi plac in concert,vara aceasta...aici, in Lisabona!

Visez la vacanta...

2009-04-09T19:31:00.001+03:00

Pentru aceia care sunt cu ochii pe mine: ''Iata-ma, mi-am pus degetele in functiune si incerc sa scriu din nou!!''
Cu riscul de a va plictisi, tot la ea visez :-) DA, la Lisabona si la ocean...la fiintele dragi care ma asteapta acolo...la cele doua saptamani cu soare si vise implinite de care ma mai desparte atat de putin timp...la tot ce nu am descoperit inca...la pasteis de Belem si sapateira...la gradini tropicale si plaje salbatice...la Bairro Alto si Convento do Carmo...

si DA, ma simt cumplit de bine!

Lisboa...sem palavras

2009-03-28T17:45:00.006+02:00

Lisabona, fara cuvinte...imaginile vorbesc singure...voi fi din nou acolo...si voi fi fericita...

Lisboa, sem palavras...as imagens falam por si... eu vou estar lá de novo... e vou ser feliz...

Os serões habituais
As conversas sempre iguais
Os horóscopos, os signos e ascendentes
Mais a vida da outra sussurrada entre os dentes
Os convites nos olhos embriagados
Os encontros de novo adiados
Nos ouvidos cansados ecoa
A canção de Lisboa

Não está só a solidão
Há tristeza e compaixão
Quando sono acalma os corpos agitados
Pela noite atirados contra colções errados
Há o silêncio de quem não ri nem chora
Há divórcio entre o dentro e o fora
E há quem diga que nunca foi boa
A canção de Lisboa

Mamã, mamã
Onde estás tu mamã
Nós sem ti não sabemos mamã
Libertar-nos do mal

A urgência de agarrar
Qualquer coisa para mostrar
Que afinal nos também temos mão na vida
Mesmo que seja a custa de a vivermos fingida
O estatuto para impressionar o mundo
Não precisa de ser mais profundo
Que o marasmo que nos atordoa
Ó canção de Lisboa

As vielas de néon
As guitarras já sem som
Vão mantendo viva a tradição da fome
Que a memória deturpa e o orgulho consome
Entre o orgasmo e a gruta ainda fria
O abandonado da carne vazia
Cada um no seu canto entoa
A canção de Lisboa

Visez la culorile avangardei...

2009-03-27T19:30:00.004+02:00

Incepand de ieri, 26 martie si pana pe 21 iunie, Muzeul Naţional de Artă Contemporană - Muzeul Chiado, gazduieste expoziţia Culorile Avangardei. Arta în România între 1910-1950 (As Cores da Vanguarda – Arte na Roménia 1910-1950). Este vorba, de fapt, de o expoziţie itinerantă, Lisabona reprezentand punctul de plecare... Vor urma Roma (10 septembrie – 10 noiembrie, Museo d'Arte Contemporanea di Roma) şi Praga (16 noiembrie 2009 – 15 februarie 2010, Narodni Galerie).

Lisboa iluminada...

2009-03-22T18:24:00.001+02:00

Charity Gift - un proiect deosebit

2009-03-22T11:00:00.006+02:00

Tocmai am aflat de existenta proiectului Charity Gift, intrigata fiind de sloganul 'Charity Gift - ajuta cu un singur click' de care m-am lovit pe google, in cautarea unui cadou pentru o fiinta draga. Principiul este simplu si cat se poate de sanatos: un magazin online cu produse cu totul deosebite prin faptul ca o parte sau chiar intreaga suma rezultata din vinderea acestora este directionata in sprijinul unor cauze umanitare.

Cumparatorul are chiar posibilitatea de a alege cauza pe care doreste sa o sustina, iar lista este previzibil de generoasa: mediu, protectia animalelor, social, minoritati, educatie-cercetare, arta-cultura, sanatate si alte asociatii si fundatii:

Asociatia Femeilor din Romania www.afr.ro
ASOCIATIA SPECIALISTILOR IN DEZVOLTARE RURALA ARGES -ASIDERA
Asociatia EcoAssist - www.ecoassist.org
Fundatia Adept - www.fundatia-adept.ro
Asociatia Ihtis - www.asociatia-ihtis.ro
Fundatia Rafael - www.rafael-codlea.ro
Fundatia Pro Armonia - www.proarmonia.ro
Asociatia Rudezis
Alternativa 2003 www.alternativa2003.ro
Pro Vita Bucuresti www.provitabucuresti.ro
Ascendent http://www.ascendent.org.ro/
Fundatia de Sprijin Comunitar www.fsc.ro
Alaturi de Voi www.alaturidevoi.ro
Fundatia Romana pentru Copii, Comunitate si Familie www.frccr.org.ro
Fundatia Master Forum www.paltin.ro
Asociatia Etiquette www.ong-etiquette.uv.ro
ADEPT Transilvania www.fundatia-adept.org
Asociatia Lumina Comanesti www.cryinthedark.co.uk
Centrul Diecezan Caritas Iasi www.caritas-iasi.ro
Asociatia Mare Nostrum www.marenostrum.ro
Habitat for Humanity, Comanesti www.habitatcomanesti.ro
Romanian Angel Appeal www.raa.ro
Centrul pentru Jurnalism Independent www.cji.ro
Asociatia Sfantul Stelian
Fundatia Pro Armonia www.proarmonia.ro
Asociatia Vasiliada www.asociatiavasiliada.ro
Fundatia Copii in Dificultate, www.cid.org.ro, www.cinevazambeste.ro
GIA - Group Initiative for Animals www.gia.org.ro, www.orasulanimalelor.ro

Avem astfel posibilitatea de a aduce un strop de fericire nu numai persoanei careia ii este destinat cadoul...De ce sa nu facem acest gest nobil, mai ales ca am tras putin cu ochiul si am vazut cateva lucruri fie deosebite, fie haioase (cum ar fi trusa pentru plecari spontane sau sapunul mr. happy :-)), iar totul este foarte transparent (procentul donat afisat in dreptul fiecarui produs, rapoarte lunare postate pe site)?

Va las placerea de a le descoperi aici

Sonho de um concerto que vivemos juntos...

2009-03-21T18:18:00.004+02:00

Visez la un concert pe care l-am trait acum cateva luni in Lisabona...

Numa noite em que o céu tinha um brilho mais forte
E em que o sono parecia disposto a não vir
Fui estender-me na praia sozinho ao relento
E ali longe do tempo acabei por dormir

Acordei com o toque suave de um beijo
E uma cara sardenta encheu-me o olhar
Ainda meio a sonhar perguntei-lhe quem era
Ela riu-se e disse baixinho: estrela do mar

Sou a estrela do mar
Só ele obedeço, só ele me conhece
Só ele sabe quem sou no principio e no fim
Só a ele sou fiel e é ele quem me protege
Quando alguém quer à força
Ser dono de mim

Não se era maior o desejo ou o espanto
Mas sei que por instantes deixei de pensar
Uma chama invisível incendiou-me o peito
Qualquer coisa impossível fez-me acreditar

Em silêncio trocámos segredos e abraços
Inscrevemos no espaço um novo alfabeto
Já passaram mil anos sobre o nosso encontro
Mas mil anos são poucos ou nada para a estrela do mar

mai jos, varianta in limba romana...nu sunt eu prea multumita, pe alocuri, de rezultat; stangacia se datoreaza poate si faptului ca e prima oara cand traduc un astfel de text din portugheza...insa stiu pe cineva care isi doreste sa stie ce se ascunde in spatele acestor versuri :-)

Intr-o noapte cand cerul stralucea mai puternic
Si-n care somnul nu parea ca ar vrea sa vina
Am mers sa ma intind pe plaja, singur
Si acolo, departe de timp, am sfarsit prin a adormi.

M-am desteptat cu atingerea suava a unui sarut
Si-un chip pistruiat mi-a invadat privirea
Adormit inca pe jumatate, am intrebat-o cine este
Ea a ras si mi-a soptit incetisor: steaua de mare.

Sunt steaua de mare
Doar de Ea ascult, doar Ea ma cunoaste
Doar Ea stie cine sunt de la inceput pana la sfarsit
Ii sunt credincios doar Ei si doar Ea e cea care ma protejeaza
Cand cineva vrea cu forta
Sa puna stapanire pe mine.

Nu stiu daca mai puternica a fost dorinta sau mirarea
Dar stiu ca, pret de cateva clipe, m-am abandonat gandurilor
O flacara nevazuta mi-a ars in piept
Ceva imposibil m-a facut sa cred.

In tacere am schimbat secrete si imbratisari
Am dat viata unui nou alfabet
S-au asternut mii de ani peste regasirea noastra
Dar miile de ani sunt putin sau mai nimic pentru steaua de mare...

referitor la acel 'ele' pe care l-am tradus prin 'ea', desi stiu foarte bine ca inseamna 'el': m-am gandit ca steaua de mare reprezinta metafora pentru acea forta interioara care isi are lacasul in fiecare dintre noi... in semn de pretuire, am folosit majuscule! :-)

nu stiu insa ce a fost in mintea lui Jorge Palma...de ce acea forma de masculin...

Later edit: ieri am inteles ce inseamna 'estrela do mar'...iti multumesc, A.!

Editado posteriormente: ontem eu entendi o que significa 'estrela do mar'...obrigada, A.!

Um presente...

2009-03-07T09:29:00.002+02:00

Hoje alguém me presenteou com um blog, ainda que não é o meu aniversário (obrigada, I., para a 'avareza' que tens mostrado :-) ) (pausa para pensar) Hmm, recapitulação: uma cara amiga...um presente bonito...dedos duvidosos descansando em cima da tecla, a espera de alguma direcção...e uma pergunta legítima: mas...que palavras me sairão a seguir? (obrigada, A. ;-) Teria começar com o meu lindo sonho de Lisboa? Com as praias que me esperam, tranquilas e obedientes, para deitar nos seus abraço suave? Com o meu caro mar, que me faz correr como uma criança, cujo coração já não cabe no peito de tanta felicidade? O com a Lisboa na luz do crepúsculo, que se abre como uma caixa mágica aos meus pés? Seja assim!eu vou começar de aqui...e vou ver então onde vão me levar os meus dedos...

Un dar...

2009-03-06T22:55:00.000+02:00

Astazi am primit in dar un blog, desi nu este ziua mea de nastere (multumesc, I., pentru 'zgarcenia' de care ai dat dovada!!! :-) ) (pauza de gandire) Hmm, recapitulam: o prietena draga...un dar frumos...degete nesigure odihnindu-se pe tastatura, asteptand parca o directie...si legitima intrebare: dar eu despre ce scriu acum?! Sa incep oare cu visul meu frumos de Lisabona? Cu plajele care ma asteapta, linistite si cuminti, sa ma intind in imbratisarea lor fina? Cu oceanul meu drag, catre care alerg de fiecare data ca un copil care nu-si mai incape in piele de atata fericire? Sau cu Lisabona in lumina amurgului, ce se deschide ca o cutie fermecata la picioarele mele? Fie, voi incepe de aici...si voi vedea apoi unde ma vor purta degetele...

Bine ai venit

2009-03-06T21:21:00.000+02:00

Draga Sonho de Lisboa, iata ca ai primit cadou un blog.

Sa il folosesti cu drag!