sâmbătă, 27 iunie 2009

Viagem por o sul SIM, trabalho não!!! (I)




Am gasit aceste randuri in caietul meu de insemnari, care ma insoteste de fiecare data cand ma intorc acasa...il iau cu mine, in speranta ca voi umple pagini in timp ce astept avioanele pentru Lisabona...insa niciodata nu reusesc sa-l deschid...gandurile sunt mult prea multe si toate iau cu asalt drumul spre hartie...emotiile sunt mult prea mari, nerabdarea pune stapanire peste toate, iar mainile refuza, relele, sa se supuna...caietul meu primit in dar din Aljezur ramane cuminte in rucsac, asteptand si el sa ajunga acasa, in timp ce mainile isi rad de mine, rasfoind carti, selectand melodii, frangandu-se de nerabdare sau lipindu-se neajutorate de paharele cu ceai fierbinte (ca doar trebuie sa ma razbun si eu cumva...)

23 aprilie 2009, in drum spre Aljezur

Autostrada A2 pe care zburam spre Aljezur, undeva la hotarul dintre Algarve si Alentejo...acolo, in sud, unde totul pare incremenit intr-un alt timp si unde plajele sunt salbatice si totodata atat de primitoare, ce paradox...ii zambesc fericita, imi zambeste inapoi...lumina e tot acolo, zambesc din nou multumita si incerc sa ma afund in scaunul neprimitor, in timp ce-mi las privirea sa alerge libera printre stejari de pluta, maslini si eucalipti...autostrada A2 ne conduce spre taramul fermecat...cei doi A traind frumosul vis numit ''vacanta in sud'', fie ea si numai de trei zile...
Ne oprim de fiecare data in acelasi loc, langa Alcacer do Sal, unde ne bucuram de o mica gustare pe bancute de lemn, inconjurati de trandafiri cataratori si de norisori rozalii...a devenit deja un ritual, e suficient doar sa ne privim pentru a sti ca urmeaza micutul festin si cele cateva minute de soare si planuri de vacanta: ''Lasam mai intai bagajele?'' ''Nu! Mergem la plaja mai intai.'' ''Perfect. Atunci vom lua cina la Azenha do Mar.'' Acesta este micul rasfat pe care il primesc de fiecare data cand mergem acolo...''Cu ce incepem?'' Grea intrebare...Ezit. Sa procedam ca de fiecare data si sa alergam spre plaja noastra preferata sau sa incercam ceva nou, sa inversam putin ordinea, sfidand monotonia? ''Amoreira, Arrifana, Bordeira sau Odeceixe?'' Devine totul atat simplu, la auzul numelui drag. ''Amoreira!''(de ce sa plonjez in necunoscut, cand stiu deja unde ma simt cel mai bine?!) ''Bine. Dar de data aceasta iti voi arata un loc nou, pe care nu-l stie multa lume.'' Incepe sa ma roada curiozitatea. ''Ce este?'' ''Vei vedea!'' Deja imi doresc sa ajung mai repede. ''Nu-mi poti da niciun indiciu, nimic?!'' Niciodata nu am stiut ce este aceea rabdare. ''NU! Este o surpriza.'' Tac, resemnata, insa am grija sa intreb la fiecare 5 minute cat mai este pana la Aljezur...












(va urma)

sâmbătă, 20 iunie 2009

Visez la Portugalia...nu deranjati!



Portugalia mi s-a lipit si mai mult de suflet...am regasit-o la fel de frumoasa si linistitoare...totul ma astepta cuminte, la locul lui: Oceanul si plajele mele dragi, nemarginita Lisabona, pe care nu am niciodata timp s-o cuprind indeajuns...Sintra, cu gradinile ei fermecate si cu prajiturile delicioase ale Nataliei...casa Catarinei si a Joanei de langa Peniche, acolo unde totul pare rupt dintr-o alta lume ...Ericeira, cu amintiri frumoase si gust de nêsperas...savuroasele pastéis de Belém si ginjinha cu scortisoara...
am plutit pentru aproape doua saptamani pe aripi de vise...si inca mai plutesc...











Eu sonho de Portugal...não incomodar!

O Portugal está agora ainda mais colado na minha alma...eu redescobri-o tão belo e descontraído como me lembrava...tudo esperava obediente por mim, em seu lugar: o meu caro mar e as minhas praias...a minha Lisboa infinita, que nunca posso abarcar suficientemente...Sintra, com os seus jardins enfeitiçados e os bolos refinados da Natalia...a casa da Catarina e da Joana, perto de Peniche, onde tudo parece pertencer a outro mundo...Ericeira, com belas lembranças e gosto de nêsperas...os deliciosos pastéis de Belém e a ginjinha com canela...


(In aceasta seara mi s-a facut dor de blogul meu cel parasit...asa ca am scos aceasta postare mai veche din cufarul cu amintiri peste care s-a asternut praful si i-am dat un strop de viata...este joi, 25.06.2009, ora 23:30 si visez la Portugalia!sa nu ma treziti!)