joi, 28 mai 2009

Relaxare prin lepsuire

Cum astazi cuvantul de ordine a fost relaxare, voi incerca sa ma delectez putintel cu aceasta leapsa primita de la o adevarata Lady! Cum toata lumea a fost altoita cu aceasta leapsa, ma intreb acum cui o voi da eu mai departe...dar cred ca am o idee :))


Daca eram o luna, as fi fost: iunie sau septembrie...in Portugalia!!!
Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost: sambata
Daca eram o parte a zilei, as fi fost: seara
Daca eram un animal marin, as fi fost: stea-de-mare...sau cred ca sunt deja :))
Daca eram o directie, as fi fost: putin inapoi si inainte
Daca eram o virtute, as fi fost: devotament
Daca eram o planeta, as fi fost: Venus (in Furs :)))
Daca eram un lichid, as fi fost: (fara sa stau pe ganduri) vin de rujincane!!
Daca eram o piatra, as fi fost: chihlimbar
Daca eram o pasare, as fi fost: in nici un caz nu as fi fost pasaroiul Zazuzei :)) probabil ceva mic si galagios..un pitigoi??
Daca eram o planta, as fi fost: salcam sau tei...sau un tei cu tepi
Daca eram un instrument muzical, as fi fost: pian sau harpa
Daca eram o emotie, as fi fost: ingrijorare
Daca eram un sunet, as fi fost: sunetul ploii si al greierilor intr-o noapte de vara
Dacă eram un element, aş fi fost: foc
Dacă eram un cântec, aş fi fost: hmm...mai devreme imi doream sa fiu 'Le vent nous portera' (Noir Desir) sau 'Absolute Beginners' (David Bowie)..dar, pentru ca trebuie sa ma relaxez, vreau sa fiu 'Ask the Mountains' (Stina Nordenstam & Vangelis)
Dacă eram un film, aş fi fost: 'Run Lola Run'
Dacă eram un serial, aş fi fost: 'Pushing Daisies'
Dacă eram o carte, aş fi fost: 'Pluta de piatra' (Jose Saramago)
Dacă eram un personaj de ficţiune, as fi fost: ceva mic si rau, obsedat de inele :))
Dacă eram un fel de mancare, aş fi fost: o supa racoroasa si hranitoare
Dacă eram un gust, aş fi fost: gust de nêspera, ce credeati??
Dacă eram o aromă, aş fi fost: scortisoara de pe pasteis-de-Belem
Dacă eram o culoare, aş fi fost: alb(astru) sau verde inchis
Dacă eram un material, aş fi fost: panza subtire de in, numai buna pentru o ie
Dacă eram un cuvânt, aş fi fost: visare
Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost: mainile unui pianist
Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost: un zambet timid
Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost: franceza...sau germana pe care o ura toata lumea!!
Dacă eram un personaj din desene animate, aş fi fost: prietena lui Charlie din 'All Dogs Go to Heaven'...sau o pisicuta aristocrata, cu fundite roz...'everybody wants to be a cat, nananana'
Dacă eram o formă, aş fi fost: ceva cat mai lunguiet
Dacă eram un număr, aş fi fost: 7
Dacă eram o maşină, aş fi fost: o masina de epoca, cu linii cat mai simple si elegante
Dacă eram o haină, aş fi fost: orice haina purtata de Audrey Hepburn

Aceasta leapsa merge la Adriana, pe care am s-o rog sa raspunda la sectiunea comentarii (pana cand isi va face si ea blog :))

Si acum, sa ne relaxam:

marți, 26 mai 2009

A ton étoile...

Pentru toate visele frumoase...




Sous la lumière en plein
et dans l'ombre en silence
si tu cherches un abri
Inaccessible
Dis-toi qu'il n'est pas loin et qu'on y brille

A ton étoile

Petite soeur de mes nuits
ça m'as manqué tout ça
quand tu sauvais la face
à bien d'autres que moi
sache que je n'oublie rien mais qu'on efface

A ton étoile

Toujours à l'horizon,
Des soleils qui s'inclinent
comme on a pas le choix il nous reste le coeur
tu peux cracher même rire, et tu le dois

A ton étoile

A Marcos
A la joie
A la beauté des rêves
A la mélancolie
A l'espoir qui nous tient
A la santé du feu
Et de la flamme
A ton étoile


Si luna deasupra Lisabonei...in lipsa stelelor

duminică, 24 mai 2009

Una canción para ti



Pentru o Lady indragostita de Barcelona...

Si un mic bonus:

sâmbătă, 23 mai 2009

Visez la un concert pierdut

Sursa foto: Wikipedia

Cei de la Radio Radar ma anunta, probabil ca sa-mi faca in ciuda, ca voi rata concertul lui Andrew Bird de la Lisabona, din 25 mai...De ce imi pare rau ca nu voi fi acolo? Pentru ca Andrew Bird canta la vioara de la varsta de 4 ani si o face al naibii de bine. Pentru ca i-am ascultat cu infinita placere toate albumele, care nu sunt deloc putine, daca luam in considerare si albumele grupului sau, Andrew Bird's Bowl of Fire si pe cele ale grupului Squirrel Nut Zippers, alaturi de care a debutat. Pentru ca in muzica lui se simt influente exact pe gustul meu (jazz, swing, folk). Pentru ca stie sa scoata in evidenta toate instrumentele pe care le stapaneste atunci cand compune (da, Andrew Bird este si compozitor!). Pentru ca a stiut sa se reinventeze (si a facut-o atat de frumos) atunci cand a ales sa cante de unul singur. Pentru imbinarea sublima de vioara si chitara. Pentru ca il ascult acum si am impresia ca ii aud pe Jeff Buckley, Peter Gabriel si Sting la un loc. Si, mai ales, pentru ca fluiera cum nimeni altcineva nu stie sa o faca!





Si doua fragmente de concert, ca sa intelegeti de ce imi vine sa dau cu laptop-ul de pamant ca nu voi fi acolo!






''The live show has kind of a loose, stumbling sort going for it, especially vocally. I sing completely different live than I do on record. I've found out that they are two completely different things. Whatever worked live would probably be annoying to listen to a hundred times on a record. Everyone understands it live - it makes sense at that moment. So there's more adrenaline and occasional freakout live. The records are more controlled, but hopefully not too controlled. The records are kind of carved and sculpted and there still has to be a spontaneity in there.'' (Andrew Bird)




Ultimul minut este mult prea mult...vreau la conceeert!!!

So let's get out of here
Past the atmosphere...

Sleep all summer...



Aceasta este melodia care a inceput sa ma obsedeze si pe care o ascult de cateva ore bune, dupa ce dimineata mi-a fost leganata de aceasta melodie, ascultata, de asemenea, dincolo de epuizare...

Give the ocean what I took from you so one day you could find it in the sand
And hold it in your hands again...

Nu-mi doresc decat o vara nesfarsita in Portugalia si bilete la Festivalul Sudoeste, unde vor canta si cei de la The National...Nu e mult, nu??

Weary sun, sleep tonight, go crashing into the ocean
Cut the line that ties the tide and moon, ancient and blue
We take our empty hearts and fill them up with broken things
To hang on humming wire like cheap lamps down a dead end street
Close your weary eyes until the wintertime
And every time we turn away it hits me like a tidal wave
I would change for you but, babe, that doesn't mean I'm gonna be a better man
Give the ocean what I took from you so one day you could find it in the sand
And hold it in your hands again

Cold ways kill cool lovers
Strange ways we used each other
Why won't you fall back in love with me?
There ain't no way we're gonna find another
The way we sleep all summer
So why won't you fall back in love with me?

Combing over Broken Cross I held on you
Haunted by the ghost of something new

Curtains fall, fashions fade, an endless summer over
Another tide to launch an autumn moon over the dunes
There must be a better way to pull a whole apart
To keep a world from caving in
Another way to while away from you, frozen and blue
Close your weary eyes until the wintertime
But everytime we turn away it surges like a tidal wave
I would change but, babe, that doesn't mean I'm gonna be a better man
Give the ocean what I took from you so one day you could find it in the sand
And hold it in your hands again

Cold ways kill cool lovers
Strange way we use each other
Why won't you fall back in love with me?
There ain't no way we're gonna find another
The way we sleep all summer
Why won't you fall back in love with me?



Muzica: The National - Sleep All Summer (with St. Vincent)
(Crooked Fingers Cover)

Versuri: probabil Crooked Fingers (?!)

Imagine: Praia da Amália (da, este plaja preferata a Amáliei Rodrigues, un loc salbatic si nespus de frumos, despre care va voi povesti in curand...probabil in episodul 7 sau 8 al rezumatului meu de Portugalia)

vineri, 22 mai 2009

Zeca Afonso

Asta-seara, Zeca Afonso. Pentru ca mi-e pofta de muzici portugheze. Si pentru ca mi-e tare dor de Portugalia.




Si un omagiu adus lui Zeca Afonso, care stiu ca va face pe cineva special sa vibreze. Sunt sigura ca nu avea aceasta melodie pe caseta aceea tocita de-atata ascultat.

joi, 21 mai 2009

Sunt fericita!!!

Si momentan nu-mi trece altceva prin minte decat sa gasesc un coltisor de blog si pentru aceasta melodie! O tot ascult de ceva vreme pe Radio Radar , unul din firele fermecate ce ma leaga inca de Portugalia, si ma trezesc uneori fredonand-o sau dand din cap pe ritmuri de chitara agitata. Videoclipul pe care tocmai l-am descoperit m-a lovit putin; nu ma asteptam la o asemenea abordare. Aviz celor care se feresc de muzicile alternative: reglati bara de volum la minimum si bucurati-va doar de imagini!!Primele si ultimele secunde chiar merita aprofundate.

Amor Fúria apresenta...Os Golpeees!

luni, 18 mai 2009

Schimb de frantuzisme

Provocata de o fina degustatoare de frantuzisme, m-am decis, in francofilia-mi exacerbata (doar atunci cand vine vorba de muzici si de filme!!), sa fac o mica paranteza la visul meu de Portugalia si sa ating si acest subiect cat se poate de generos.

Voi incepe cu o melodie pe care as asculta-o la nesfarsit. Nu stiam nimic despre Les Têtes Raides pana la Ginette. Au fost suficiente cateva acorduri pentru a-mi dori sa ascult mai mult...si mai mult. Am descoperit ca versurile lor sunt poezie pura. Am descoperit ca solistul trupei, Christian Olivier, este un personaj interesant si complex, care da o noua viata cantecelor lui Georges Brassens, Jacques Brel sau Renaud, dar si scrierilor lui Boris Vian sau Robert Desnos. Si am mai descoperit, destul de tarziu, ca si numele lui Yann Tiersen este legat de Ginette.

''Allez Ginette !Ouais Ginette, allez!'' Nu va vine sa va invartiti cu ochii inchisi, precum copii nazdravani, desprinsi dintr-un joc frumos? Inca nu va invartiti?! Ascultati-o inca o data...si inca o data...

''Et là y'a Ginette
Qui continue à tourner
Sur cet air de férailles
Et de verres cassés
Ginette !
Allez Ginette !''






No, ca am ametit!!! :))

duminică, 17 mai 2009

Rezumat la visul de Portugalia (V)

Deoarece nu le pot oferi Zazuzei si lui Lady Io un ceai de Lúcia-lima spre racorire, le propun continuarea plimbarii prin parcul Monserrate din Sintra, poate-poate or mai uita de caldura care ne toropeste pe toti si de grozaviile pe care ni le prezinta zi de zi la ele pe blog, incercand sa ne trezeasca din amorteala si sa ne reaminteasca, de fapt, ca Romania este casa noastra, a tuturor, si nu o lada uriasa de gunoi.





































































Mai jos, acelasi decor de poveste, vazut insa cu alti ochi...puteti admira aici si Palatul Monserrate, pe care eu nu am mai reusit sa-l imortalizez (e tare frustrant sa-ti moara acumulatorii exact cand ajungi la partea cea mai interesanta!!!)


sâmbătă, 16 mai 2009

Visez la un ceai in Peniche



Bunica Joanei si a Catarinei isi privea nepoatele cu nespusa dragoste, in timp ce noi admiram tabloul pictat cu duiosie de Catarina, infatisand o doamna frumoasa si distinsa ce-si purta cu multa eleganta cei nouazeci de ani. Stransi in jurul unei masute pe care cescutele goale se insirau cuminti, in asteptarea licorii fermecate, ascultam povesti de demult, priveam fotografii stranse intr-o viata si mai tresaream cand vreun pescarus tulburat se izbea de geamuri inselatoare. ''Ceaiul este gata!'' - cuvintele magice care au precedat intalnirea cu un ceai savuros, cu nume de fata: Lúcia-lima. Zambesc acum, la gandul unei alte intalniri frumoase, cu o doamna incantatoare purtand acelasi nume si pe care o salut din toata tiroida (stie ea de ce :)))
Ca de obicei, nu am permis niciunui indulcitor sa-mi strice placerea si am purces la indeplinirea primei etape: adulmecarea. Ceva nou mi-a gadilat placut narile: un miros puternic de lamaie m-a lovit primul, lasandu-ma apoi sa descopar arome necunoscute, care ba pareau menta, ba tei, pentru ca, la final, sa nu mai semene cu nimic. A urmat, previzibil, intrebarea: ''O que é isso??'' Am primit numele de fata drept raspuns si am trecut, multumita, la cea de-a doua etapa: prima sorbitura (nezgomotoasa, evident!). Aceeasi lamaie, urmata de menta si tei si de impresia ca acel amestec este cu totul nou. Ultima etapa a constat intr-un fel de aprofundare a gustului: am incuiat Lúcia-lima in cutiuta rezervata aromelor noi si de neuitat, punandu-i etichetele ''Peniche'' si ''fericire''. Am revenit apoi la ritualul meu, limitandu-ma la repetarea obsesiva a primelor doua etape, fara a mai participa la discutiile din jur. Am intervenit doar pentru a mai cere o portie si a le spune celorlalti cat de mult imi place. Drept rasplata, am primit frunze uscate de Lúcia-lima si un zambet frumos din partea bunicii. I-am zambit complice inapoi; descoperisem secretul si aveam sa il port cu mine.


Aceasta a fost intalnirea mea cu Lúcia-lima. Un ceai fabulos, care se recompune pe masura ce il bei. Un ceai inselator, pe care ai impresia ca il cunosti dintotdeauna si care te surprinde cu ceva nou la fiecare degustare. Un ceai a carui culoare e vie si imbietoare. Un ceai care pentru mine va insemna intotdeauna Peniche si tabloul bunicii Catarinei.




duminică, 10 mai 2009

Rezumat la visul de Portugalia (IV)




Incercand sa ma detasez de imaginile prezentate astazi de Lady Io (desi stiu prea bine ca nu e o atitudine potrivita), ma intorc in trecutul apropiat si va propun o plimbare prin parcul Monserrate din Sintra, un loc cu totul deosebit, unde te poti pierde si o zi intreaga, fara sa te lovesti nici macar de o hartiuta sau de un pet cat de mic...
Voi reveni cu povestea acestui parc cat de curand...este o poveste frumoasa, cu un nobil foarte rafinat, cu un vizitator romantic, care i-a inchinat acestui loc impresionant unul din poemele sale si cu un palat nespus de frumos, care prinde viata din nou sub ochii vizitatorilor...pana atunci, va puteti bucura de un tur virtual aici, pentru ca portughezii chiar stiu cum sa-si promoveze tara...probabil noi suntem mult prea ocupati cu imprastierea gunoaielor in cele patru zari, calcatul in picioare la un mititel electoral sau la vreo inmormantare mai de soi si multe alte astfel de mostre de 'neamprostism', uitand ca un site conceput astfel incat sa atraga turistii valoreaza mult mai mult decat o lalaiala penibila...



Capela Monserrate - ruine sufocate de radacini seculare



Araucária-de-Norfolk (Araucaria excelsa) - un veritabil axis mundi



Si un coltisor linistit, unde mi-am tras sufletul pret de cateva clipe



sâmbătă, 9 mai 2009

Rezumat la visul de Portugalia (III)

Cabo da Roca, punctul cel mai vestic al Europei continentale
Praia da Vieirinha, numita si Praia da Pedra Casca, primul loc in care am imbratisat oceanul, in drum spre Aljezur
Praia da Amoreira, acolo unde alergam inainte de toate, de fiecare data cand ajungem in Aljezur

Mi-am propus sa ma limitez doar la imagini, insa nu ma pot abtine sa nu impart cu voi si melodia care mi-a pus degetele in miscare pe parcursul acestei postari si care imi aduce aminte de visul meu de Azore:

Rezumat la visul de Portugalia (II)
















Si un joc cu norii...deasupra plajei cu nisipuri miscatoare din apropiere de Peninha si a castelului maur din Aljezur


Rezumat la visul de Portugalia (I)

Am revenit...si las imaginile sa povesteasca in locul meu...




Oceanul vazut de pe Serra de Sintra





Azenha do Mar











Vedere din Palácio da Pena